NUTRITIE SI DIETETICA - CURS 6

NUTRIŢIA VÂRSTEI A TREIA

Deşi odată cu îmbătrânirea apar în organism procese de declin inevitabil, factorii nutriţionali joacă un rol important în prevenirea accelerării acestor fenomene, cât şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii. Studierea procesului de îmbătrânire ia în calcul nu numai durata vieţii, dar şi capacitatea ei productivă. Aşa-numita ,,îmbătrânire productivă” tinde să înlocuiască modelul comun al îmbătrânirii (de declin inevitabil şi de dependenţă) cu cel care promovează productivitatea economică şi socială la vârste înaintate, punându-se accentul în mod deosebit pe calitatea vieţii, un indicator strâns legat de statusul nutriţional.

Vârsta la care o persoană devine bătrână din punct de vedere demografic este de 65 de ani. În prezent datorită numărului mare de persoane ce depăşesc această vârstă şi a eterogenităţii demografice a acestora, se iau în considerare trei grupe de vârstă ale bătrâneţii: 65-74 ani (young old), 75-84 ani (old), peste 85 ani (old old).

Îmbătrânirea este un proces continuu, un fenomen complex ce include modificări moleculare, celulare, fiziologice şi psihologice.

Modificări fiziopatologice asociate îmbătrânirii

Recunoaşterea modificărilor fiziopatologice ce survin o dată cu îmbătrânirea este esenţială pentru înţelegerea nevoilor nutriţionale şi a factorilor care influenţează aportul nutriţional.

ORGAN SISTEM	MODIFICĂRI	REZULTAT
	↓ Masei slabe	↓ Forţei musculare
	↓ Masei musculare
Compoziţie corporală
	↑ Ţesutului adipos	↓ Metabolismului bazal
	↓ Cantităţii de apă	↓ Concentraţiei de vitamine
		hidrosolubile
	Pierderea danturii
		Restrângerea aportului alimentar
	Tulburări de deglutiţie
Modificări digestive	Disfuncţii esofagiene
	Gastrită atrofică	↓ Absorbţiei acidului folic,	vit.
		B12, Fe
	↓ Activităţii lactazei	Evitarea produselor lactate
		(↓ aportului de Ca)
Alterarea funcţiei	↓ Activităţii enzimatice de	Încetinirea metabolismului unor
hepatice	metabolizare a	medicamente
	medicamentelor
Alterarea funcţiei renale	↓ Ratei filtrării glomerulare	↓ Eliminării medicamentelor
	↓ Imunităţii mediate	↓ Răspunsului imun mediat celular
Alterarea imunităţii	celular
	↓ Imunităţii umorale	Autoimunitate
Ţesut osos	↓ Densităţii osoase	↑ Riscului pentru fracturi

Recomandări nutriţionale la persoanele vârstnice

Până nu demult, recomandările nutriţionale pentru persoanele sănătoase peste 51 de ani erau extrapolate pornind de la cele ale adultului tânăr. Existau aceleaşi recomandări pentru toate persoanele peste 51 de ani, fără stratificări în funcţie de vârstă.

Recent s-au stabilit, pe baza evaluărilor ştiinţifice, recomandări nutriţionale diferite pentru grupurile de vârstă cuprinse între 51 şi 70 de ani şi peste 70 de ani, singurele diferenţe existând totuşi numai în recomandările privind necesarul de vitamina D.

Necesarul energetic şi activitatea fizică

Necesarul energetic al persoanelor vârstnice se reduce datorită:

• scăderii activităţii fizice odată cu înaintarea în vârstă;

• scăderii metabolismului bazal (cu aproximativ 10-20%) datorită schimbării compoziţiei corporale şi reducerii masei slabe.

Această reducere a consumului caloric trebuie să determine consumul unor alimente cu conţinut caloric redus, dar dense în nutrienţi.

Menţinerea activităţii fizice împreună cu adoptarea unei diete echilibrate pare a fi cheia pentru obţinerea stării de bine, întârziind procesele de declin ce acompaniază îmbătrânirea. Persoanele care îşi menţin un grad de activitate fizică pot consuma mai multe calorii, acestea aducând o cantitate mai mare de nutrienţi. Orice fel de activitate fizică, chiar zece minute de mers pe jos, poate reprezenta un beneficiu. Activitatea fizică regulată este asociată cu scăderea mortalităţii şi a morbidităţii legate de vârstă.

Carbohidraţi – recomandările sunt similare cu cele ale adulţilor. Se recomandă ca 50% din caloriile zilnice să provină din glucide, punându-se accentul pe consumul glucidelor complexe, fără a contraindica însă consumul glucidelor simple. Consumul de glucide complexe este necesar pentru respectarea unui consum adecvat de fibre alimentare, persoanele vârstnice suferind adesea de constipaţie. Se recomandă consumul frecvent de cereale, pâine integrală, legume şi fructe, consumul zilnic recomandat de fibre fiind între 25-35 g/zi.

Proteine – necesarul recomandat este de 0,8 g/kgcorp/zi. Există însă argumente pentru creşterea aportului la 1-1,25 g/kgcorp/zi, ţinând cont că, odată cu înaintarea în vârstă, are loc o scădere a aportului proteic simultan cu scăderea aportului energetic. Necesarul de proteine creşte în cazul bolilor consumptive şi în perioada convalescenţei. Reducerea aportului de proteine influenţează masa slabă, răspunsul imun şi funcţia musculară, întârziind vindecarea rănilor şi prelungind convalescenţa.

Lipide – consumul de lipide trebuie să furnizeze 20-30% din totalul caloriilor zilnice, acestea fiind surse de energie şi acizi graşi esenţiali, fiind în plus necesare pentru absorbţia vitaminelor liposolubile. Evitarea unui consum exagerat de lipide şi consumul preponderent al lipidelor din surse vegetale sunt recomandări rezonabile pentru vârsta a treia. Lipidele nu trebuie să depăşească 30% din consumul caloric total, fiind recomandat ca grăsimile saturate să fie maxim 8% din calorii. Restrângerea aportului de lipide sub 20% din totalul caloriilor afectează negativ gustul, saţietatea şi calitatea dietei.

Vitamine şi minerale

Vitamina D şi calciul – deficitul vitaminei D la persoanele vârstnice se datorează unor factori diverşi: scăderea aportului alimentelor ce conţin vitamina D, evitarea produselor lactate, reducerea expunerii la soare (la cei imobilizaţi), reducerea precursorilor de vitamină D la nivelul pielii, scăderea hidroxilării la nivel hepatic şi renal. Sinteza de vitamină D la nivelul pielii este redusă cu aproximativ 60% la persoanele vârstnice.

Deficienţa de vitamină D se reflectă în homeostazia calciului şi a fosforului, a căror concentraţie serică se reduce. Masa osoasă scade odată cu vârsta, crescând astfel riscul de apariţie a fracturilor.

Se discută implicarea vitaminei D în prezervarea masei musculare la persoanele vârstnice, suplimentarea cu vitamina D având ca beneficiu potenţial prezervarea masei musculare şi deci a abilităţii fizice. Consumul recomandat de vitamina D este de 10 µg/zi pentru persoanele între 51-70 de ani şi 15 µg/zi pentru persoanele cu vârsta peste 70 ani. Sursele alimentare de vitamină D sunt reprezentate de produsele lactate fortificate, uleiul de peşte şi ficatul. Suplimentarea cu preparate de vitamină D şi calciu este necesară persoanelor instituţionalizate şi în special celor cu expunere limitată la soare, pentru îmbunătăţirea densităţii osoase şi prevenirea apariţiei fracturilor. Creşterea depozitelor adipoase în cazul persoanelor vârstnice creşte riscul apariţiei hipervitaminozei D, administrarea suplimentelor trebuind să fie supravegheată cu atenţie, în special la pacienţii cu antecedente de calculi, hiperparatiroidism primar sau sarcoidoză.

Aportul deficitar de calciu se întîlneşte la persoanele vârstnice, la care aportul de lapte şi derivate din lapte este scăzut. De asemenea, un consum crescut de fibre negativează balanţa calciului, interferând cu absorbţia.

Deşi calciul nu poate ameliora în totalitate pierderea masei osoase în perioada postmenopauză generată de deficitul de estrogeni, s-a demonstrat că o creştere a aportului de calciu este benefică pentru menţinerea densităţii osoase. Ca urmare, se recomandă o creştere a aportului zilnic de calciu la 1200-1500 mg/zi la persoanele peste 50 de ani.

Sodiul şi potasiul – se recomandă o reducere a aportului de sodiu la 2-4 g/zi în cazul persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare şi suplimentarea dietei cu potasiu şi magneziu la cei care utilizează diuretice.

Vitamina B12 – recomandările actuale sunt de 2,4 µg/zi atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Deficitul acestei vitamine se întâlneşte frecvent la persoanele vârstnice, fiind asociat cu o prevalenţă crescută a gastritei atrofice. De asemenea, datorită faptului că vitamina B12 se întâlneşte numai în produsele de origine animală, unii vârstnici vor avea un aport vitaminic redus secundar scăderii consumului de produse animale, vegetarienii fiind în mod special afectaţi.

Datorită prevalenţei crescute a gastritei atrofice la acest grup de vârstă sunt recomandate frecvent suplimente nutriţionale de vitamina B12, una din puţinele situaţii în care suplimentele sunt preferate alimentelor în atingerea obiectivelor nutriţionale.

Atât folatul cât şi vitamina B12 sunt necesare conversiei homocisteinei în metionină; un consum de folat mai mic de 400 µg/zi este asociat cu un nivel crescut al homocisteinei, considerat un factor de risc independent pentru apariţia bolilor cerebrovasculare şi coronariene. Studii recente asociază hiperhomocisteinemia cu tulburările cognitive din boala Alzheimer, aducând astfel argumente pentru implicarea afectării vasculare în patogenia acestei boli. Se recomandă un consum de 400 µg echivalenţi folaţi pe zi.

Antioxidanţii – se discută rolul vitaminei E, vitaminei C şi a beta carotenului în procesul de îmbătrânire şi de apariţie a bolilor cronice. Vitamina E pare a reduce riscul cardiovascular, diminuând susceptibilitatea LDL la oxidare, însă trialurile clinice nu au demonstrat rolul acesteia în prevenţia bolilor cardiovasculare. De asemenea, studii recente nu

aduc dovezi certe privind efectul benefic al suplimentării cu antioxidanţi în prevenirea bolilor cronice asociate îmbătrânirii.

Fierul - Aportul de 8 mg/zi recomandat adulţilor este indicat şi la vârsta a treia. În cazul femeilor apare o îmbunătăţire a statusului fierului odată cu apariţia

menopauzei. Deficitul de fier apare în cazul aportului inadecvat, în cazul deficitului de absorbţie datorat aclorhidriei gastrice sau în cazul existenţei unor boli inflamatorii cronice sau neoplazice. Pierderile de sânge asociate herniei hiatale, ulcerelor peptice, hemoroizilor şi neoplaziilor apar mult mai frecvent la vârsnici.

Apa – consumul trebuie să fie de cel puţin 30 ml/kgcorp/zi pentru a evita pericolul deshidratării. Cantităţi suplimentare sunt necesare pentru a compensa pierderile prin vărsături, diaree, febră şi transpiraţii. La bătrâni pierderea senzaţiei de sete determină reducerea aportului de lichide, aceştia trebuind să fie încurajaţi să bea cel puţin 1,5-2 litri de lichide în fiecare zi. Deshidratarea poate să apară în special la cei la care senzaţia de sete este diminuată sau la cei care, datorită problemelor legate de incontinenţa urinară sau de dificultatea de a se deplasa la baie, evită în mod voluntar ingestia de lichide.

Principalele recomandări necesare sporirii rezervelor fiziologice şi nutriţionale ale vârstnicilor sunt:

să consume o gamă cât mai largă de alimente;

să practice exerciţii fizice cu rol în menţinerea masei osoase şi a masei slabe;

să se implice în activităţi sociale;

să evite abuzul de alcool, consumul excesiv de cofeină şi medicaţia inutilă.

Măsuri simple care se pot lua pentru a îmbunătăţi nutriţia persoanelor vârstnice sunt recomandările de a consuma:

un pahar de suc de fructe în fiecare zi;

cereale integrale cu lapte la micul dejun; peşte sau carne în fiecare zi;

un pahar de lapte la culcare;

cel puţin o porţie de legume în fiecare zi.