INTERVENŢII DELEGATE (efectuate sub prescripţie medicală)
PRELEVĂRI (RECOLTĂRI) PENTRU EXAMENE DE LABORATOR
Scopul
/ Indicaţii
screening;
stabilirea
diagnosticului şi monitorizarea răspunsului terapeutic;
stabilirea
diagnosticului şi diferenţierea tipului de anemie;
identificarea
tulburărilor de coagulare, monitorizarea hemostazei, a statusului
trombolitic;
evaluarea
preoperatorie;
identificarea
tulburărilor metabolice şi endocrine.
Modalităţi
de recoltare
puncţia
capilară;
puncţia
venoasă;
puncţia
arterială (este de competența medicului);
alte
metode pentru făt şi nou născut din cordonul ombilical sau din
scalp.
Tipuri
de examene
examene
hematologice, coagulare;
examene
biochimice;
examene
imunologice;
examene
bacteriologice;
examene
virusologice;
examene
parazitologice.
Pregătirea
pacientului - Reguli generale
se
oferă pacientului instrucţiuni simple, precise, adaptate nivelului
de înţelegere, evitând termeni medicali;
se
explică necesitatea examenului
se
obţine consimţământul;
se
informează pacientul cu privire la orarul recoltărilor în raport
cu celelalte activităţi din secţie (servirea mesei, administrarea
medicamentelor, efectuarea altor investigaţii);
se
instruieşte pacientul cu privire la restricţiile alimentare,
perioada de post (ore), eventuala
întrerupere
a unor medicamente la recomandarea medicului. Majoritatea testelor se
recoltează în condiţii bazale (pe nemâncate, dimineaţa devreme,
după trezire şi la minim 8 ore de la ultima masă în condiţii de
repaus fizic şi psihic);
se
identifică eventuale alergii la substanţe dezinfectante, latex;
se
combate anxietatea;
se
oferă informaţii cu privire la timpul necesar până la obţinerea
rezultatelor.
Erori
de recoltare
pacientul
nu este instruit corespunzător privind procedura;
pacientul
nu este pregătit corect sau nu se respectă recomandările privind
dieta, consumul de medicamente, postură incorectă;
manevrare,
etichetare incorectă;
recipient
inadecvat, cantitate de produs insuficientă;
transport
şi conservare necorespunzătoare;
neetanşeizarea
recipientelor, contaminarea probelor;
întârzierea
expedierii produselor la laborator, păstrarea în condiţii
necorespunzătoare;
nerespectarea
ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor);
neomogenizarea
corectă a sângelui cu anticoagulantul/aditivul din flacon;
menţinerea
garoului mai mult de 1 minut poate modifica o serie de rezultate
(produce hemoconcentraţie, modificarea proteinelor plasmatice,
activarea plachetelor);
Observații
Medicul
identifică medicamente cunoscute a interacţiona cu metodele de
testare (anticoagulante, anticonvulsivante, antihipertensive,
antibiotice, antivirale, hipoglicemiante orale, hormoni, medicamente
psihotrope) şi hotărăşte dacă trebuie întrerupte şi cu cât
timp înainte!
Materiale
necesare
Material
pentru puncţie
vacuumuri
adecvate cu sau fără anticoagulant/aditivi în funcţie de probă;
pansament
adeziv;
Material
de dezinfecţie
tampoane
(vată, tifon);
alcool,
betadină;
mănuşi
de unică folosinţă;
garou;
material
de protecţie: material impermeabil, aleză/câmp;
container
pentru materiale folosite;
Alte
materiale
etichete,
cod de bare;
tavă
pentru materiale.
Pregătirea
materialelor
se
pregătesc mai multe vacuumuri pentru a evita unele greşeli;
se
aleg tipurile de vacuumuri în funcţie de tipul de examene:
Tip
de vacuum
|
Conținut/anticoagulant
|
Tip
de examene
|
capac
roşu
|
fără
aditivi, fără
|
examene
biochimice,
|
anticoagulant
|
serologice,
determinare de
|
|
grup
sanguin
|
||
capac
mov
|
EDTA
|
hematologice,
HLG
|
capac
negru
|
citrat
de Na
|
VSH
|
capac
albastru
|
citrat
de Na
|
Hematologie,
timp de
|
protrombină,
factori ai
|
||
coagulării
|
||
capac
verde
|
heparină
|
biochimie,
electroliţi,
|
hormoni,
gaze arteriale
|
||
capac
galben
|
citrat
de dextroză
|
hemocultură
pentru germeni
|
anaerobi
|
||
capac
gri
|
hemocultură
pentru germeni
|
|
aerobi
|
pentru
alcoolemie, determinarea zincului în sânge, a nivelului seric al
unor medicamente se preferă recipiente din sticlă;
se
respectă următoarele instrucţiuni de folosire a vacuumurilor cu
aditivi (anticoagulanţi, activatori ai coagulării):
înaintea
folosirii se loveşte uşor vacuumul sub capac pentru a desprinde
orice rest de aditiv de pe pereţii eprubetei;
pentru
a asigura raportul adecvat sânge/aditiv, eprubeta se umple complet
lăsându-se un mic spaţiu liber la polul superior. Dacă această
condiţie nu a fost îndeplinită nu se umple cu seringa deoarece
există risc de hemoliză. Se înlocuieşte cu alt vacuum;
pentru
a evita formarea microcheagurilor se amestecă sângele cu
anticoagulantul, efectuând 5-6 mişcări de rotaţie asigurând
astfel dizolvarea completă a aditivului;
dacă
se recoltează mai multe probe, se amestecă fiecare probă imediat
după recoltare;
eprubetele
se aşează în stativ în poziţie vertical.
în
cazul vacuumurilor fără anticoagulanţi:
eprubeta
se umple complet;
între
momentul recoltării şi efectuarea probei în laborator trebuie să
treacă 30-60 minute;
se
respectă ordinea de recoltare:
flacoane
pentru hemoculturi;
eprubete
fără anticoagulant (roşii);
eprubete
cu anticoagulant (albastre);
eprubete
separatoare de ser;
eprubete
cu heparină (verzi);
eprubete
cu EDTA (mov);
eprubete
cu citrat de dextroză (galbene).
Alegerea
locului
pentru
puncţia capilară: vârful degetelor medius sau inelar (de la mâna
nedominantă), lobul urechii;
pentru
puncţia venoasă: vena de la plica cotului (vena medială, cubitală,
cefalică şi bazilică);
Nu
se abordează braţul cu fistula arteriovenoasă pentru hemodializă
şi cel aflat de aceeaşi parte cu mastectomia!
Dacă
pacientul are montat cateter venos cu perfuzie i.v. se procedează în
unul din următoarele moduri:
se
puncţionează altă venă. Nu se recoltează din locuri situate
deasupra liniei venoase, există risc de dilataţie;
se
opreşte perfuzia şi se aşteaptă 5 minute;
se
dezinfectează atent capacul cateterului cu betadină şi alcool 70%
folosind
mănuşi sterile se scoate capacul şi se detaşează perfuzorul, se
ataşează o seringă de 5-10 ml la conector;
se
aspiră;
primii
5 ml de sânge colectaţi vor fi aruncaţi;
se
clampează cateterul, se ataşează o altă seringă şi se începe
colectarea propriu-zisă;
sângele
se transferă în eprubete colectoare;
se
pregăteşte o seringă cu heparină pentru heparinizarea cateterului
prin injectare
lentă;
se
detaşează seringa;
se
reconectează perfuzia.
Efectuarea
procedurilor de recoltare
Puncţia
capilară
Scop:
obţinerea unei cantităţi mici de sânge pentru un număr limitat
de analize (HLG, Hb, glicemie capilară).
Materiale
necesare
Pentru
puncţie:
ace
sterile sau lanţetă sterilă;
tuburi,
pipete, lame de sticlă pentru frotiu;
hârtie
de filtru;
Pentru
dezinfecţie şi protecţie:
tavă
pentru materiale;
mănuşi
de unică folosinţă;
soluţii
dezinfectante;
tampoane
de vată, comprese de tifon;
container
pentru ace, colector pentru celelalte materiale folosite.
Pregătirea
pacientului
se
identifică pacientul;
se
informează şi se explică procedura (înţepătura poate fi
dureroasă);
se
obţine consimţământul;
se
aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în funcţie de
starea generală:
şezând
cu mâna sprijinită;
decubit
dorsal;
se
alege locul în funcţie de vârstă şi proba cerută:
adult -
pulpa degetului inelar sau mijlociu;
-
lobul urechii;
copil -
faţa plantară a halucelui;
sugar
- călcâi.
Efectuarea
procedurii
se
verifică recomandarea medicală;
se
spală mâinile, se dezinfectează;
se
îmbracă mănuşi de protecţie;
se
masează uşor locul înţepăturii;
se
dezinfectează locul;
se
aşteaptă evaporarea soluţiei;
cu
o mişcare rapidă, perpendiculară se înţeapă locul pătrunzând
la 2-3 mm profunzime;
se
şterge prima picătură cu o compresă de tifon sau hârtie de
filtru;
se
recoltează începând cu a doua picătură în funcţie de examenul
solicitat;
dacă
fluxul e redus nu se presează zona existând risc de diluare prin
lichid tisular;
tuburile
colectoare trebuie ţinute orizontal pentru a preveni introducerea
bulelor de aer, iar microcontainerele înclinate în jos pentru a
facilita curgerea sângelui din dispozitivul colector;
pentru
realizarea frotiurilor se lasă o picătură să cadă pe o lamă
curată, degresată şi se întinde cu o lamă înclinată la 45°,
exercitând o forţă moderată (efectuată corect, are o culoare
uniformă);
la
terminarea recoltării se presează uşor locul înțepăturii cu o
compresă de tifon steril până la oprirea sângerării;
la
nevoie se aplică un mic pansament adeziv;
frotiurile
şi tuburile colectoare se trimit etichetate la laborator, unele
rezultate (glicemia capilară) se citesc imediat;
materialele
folosite se colectează conform precauţiilor universale;
se
dezbracă mănuşile;
se
spală mâinile.
Puncţia
venoasă
Reprezintă
crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru
examenul de laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau
introducerea unor medicamente în circulaţia venoasă. este metoda
cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se
recolta o cantitate suficientă de sânge.
Scop
prelevarea
venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială
cu ajutorul unui ac steril în vederea examinării în laborator.
Materiale
necesare
garou;
mănuşi
de unică folosinţă;
seringi;
vacuumuri;
ace
pentru seringi;
o
canulă Butterfly;
tampoane,
comprese de bumbac;
soluţii
dezinfectante: betadină sau alcool 70% (alcoolul nu este folosit
pentru recoltarea alcoolemiei);
etichete/cod
de bare;
muşama,
aleză;
pansament
adeziv;
recipiente
pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor
universale.
Pregătirea
pacientului
se
identifică pacientul;
se
informează pacientul asupra necesităţii procedurii;
se
atenţionează pacientul că înţepătura este dureroasă şi este
necesar să colaboreze;
persoana
trebuie informată cât mai curând (la trezire dacă e posibil)
pentru a evita/combate anxietatea;
se
întreabă pacientul dacă i s-a mai recoltat sânge, dacă a simţit
leşin, transpiraţie, greaţă, vărsături;
se
verifică dacă a respectat condiţiile impuse de recoltare: persoana
nu a mâncat şi n-a băut cel puţin 8 ore dacă examenul le
necesită sau a întrerupt administrarea medicamentelor la
recomandarea medicului;
se
obţine consimţământul informat;
se
asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea
pacientului, scopul şi locul puncţiei (decubit dorsal sau mai rar
şezând) cu braţul întins, sprijinit;
se
examinează calitatea venelor şi se alege locul.
Efectuarea
puncţiei
se
spală mâinile şi se pun mânuşile;
se
pregătesc vacuumurile, se etichetează;
se
alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală,
vena cefalică şi bazilică); venele antebraţului şi cele de pe
faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
se
selectează venele uzuale;
dacă
venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
se
încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
se
balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute
pentru a se umple venele;
se
loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
se
pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu
păta patul cu sânge sau dezinfectant;
se
palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia
de arteră);
se
pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al
acului dublu (care acoperă partea de ac în înveliş de
cauciuc/prin răsucire uşoară;
se
înşurubează bine în holder;
se
verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
se
aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
se
face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre
periferie (evitând transportul germenilor spre locul înţepăturii);
se
lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
se
îndepărtează capacul colorat al acului dublu
se
fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub
abord pentru a evita accidentele determinate de mişcarea bruscă a
pacientului;
se
introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un
unghi de 10-30° în funcţie de calibrul şi profunzimea venei;
după
intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare
şi se pătrunde în lumenul vasului 1-2 cm.;
se
alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele
mijlociu şi arătător pe marginea holderului până ce partea
acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de cauciuc a capacului
tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
vacuumul
din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
se
îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
când
primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder
şi din ac (apăsând cu degetul mare bordura holderului);
se
umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând
schema de recoltare;
tuburile
cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza
un amestec omogen.
Observații:
În
timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus.
Conţinutul
tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata
veno-puncţiei.
Braţul
pacientului trebuie să fie plasat în jos.
După
umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.
Puncţia
arterială – Rolul
asistentului medical
Procedura
este de competenţa medicului!
Scopul:
recoltarea sângelui
arterial pentru analiza gazelor în vederea evaluării funcţiei
respiratorii şi
măsurarea echilibrului acido-bazic. Locul puncţiei:
arterele:
radială, brahială sau femurală.
Pregătirea
materialelor
seringă
specială care conţine 0,2 ml heparină, fără aer;
ac
adaptat (culoare bleu, 0,6 mm diametru, 25 mm lungime);
anestezic
pomadă sau lidocaină 1-2% (seringă, ace pentru administrare);
material
de dezinfecţie: tampoane, soluţie dezinfectantă (conform
protocolului din secţie);
comprese
sterile;
mănuşi
de unică folosinţă;
tăviţă
renală;
pansament
adeziv;
colector
pentru ace folosite.
Pregătirea
pacientului
se
anunţă pacientul, se explică importanţa, necesitatea şi modul de
realizare;
se
instalează confortabil, în decubit, cu braţul în extensie, mâna
sprijinită pe pat cu palma
în
sus;
este
avertizat că va fi simţi o durere mai mult decât la puncţia
venoasă;
este
rugat să colaboreze, să nu se mişte;
medicul
realizează anestezia locală.
Efectuarea
puncţiei de către medic
medicul
evaluează circulaţia prin testul Allen (comprimă arterele ulnară
şi radială în porţiunea inferioară a antebraţului aplicând 2
degete);
se
face anestezia cu lidocaină;
se
înmânează medicului seringa pentru recoltarea sângelui având
grijă să nu conţină bule de aer;
medicul
efectuează puncţia;
se
extrage cantitatea necesară de sânge;
se
retrage acul aplicând un tampon şi comprimând locul 3-5 minute;
se
acoperă vârful seringii cu un capac şi se balansează uşor pentru
a mixa sângele cu heparina;
sângele
recoltat se trimite imediat la laborator în cel mult 30 minute.
Îngrijirea
pacientului după puncţie
pe
locul puncţiei se aplică un pansament adeziv având grijă să nu
se realizeze un tur complet pentru a nu bloca circulaţia;
se
supraveghează să nu facă hematom;
se
întreabă pacientul dacă prezintă durere, furnicături, reducerea
mobilităţii.
Recoltarea
sângelui pentru examene hematologice şi probe de coagulare
Nr.
|
Examenul
cerut
|
Tipul
de
|
Precizări
speciale
|
Observaţii
|
Crt.
|
vacuum
|
|||
1
|
Hemoleucograma
|
Mov
|
-
Puncţie venoasă
|
Puncţia
venoasă
|
-
se îndepărtează garoul
|
traumatizantă
|
|||
după
1 minut
|
modifică
|
|||
-
se balansează uşor
|
rezultatele,
|
|||
eprubeta
de câteva ori(3-4
|
scade
|
|||
zi)
|
hematocritul
|
|||
2
|
Hemoglobina
|
Roşu
|
Recoltarea
se face înaintea
|
Se
face pentru
|
fetală
|
transfuziilor
|
calcularea
dozei
|
||
de
|
||||
imunoglobulină
|
||||
Rh-screening
|
||||
post
partum
|
||||
3
|
Sideremia
|
Roşu
|
Pacientul
nu mănâncă cu
|
|
cel
puţin 12 ore înaintea
|
||||
testului
|
||||
Nu
ia nici un medicament
|
||||
pe
bază de fier în ziua
|
||||
dinaintea
testării
|
||||
4
|
Testul
de agregare
|
Albastru
|
Recoltarea
nu are legătură
|
|
plachetară
|
cu
orarul meselor
|
|||
5
|
Testul
Coombs
|
Roşu/mov
|
Testul
foloseşte eritrocite
|
|
direct
|
La
nou născut se
|
|||
recoltează
din cordonul
|
||||
ombilical
|
||||
6
|
Testul
Coombs
|
Roşu
|
Se
foloseşte serul
|
|
indirect
|
||||
7
|
Factorii
coagulării
|
Albastru
|
Menţinerea
garoului mai
|
|
mult
de 1 minut modifică
|
||||
valorile
|
||||
8
|
Fibrinogen
seric
|
Albastru
|
Nu
are legătură cu orarul
|
Se
foloseşte pe
|
(fact.I
al
|
meselor
|
monitorizarea
|
||
coagulării)
|
Poate
fi influenţat de
|
hemostazei
|
||
contraceptive,
estrogeni,
|
||||
transfuzii.
|
||||
9
|
Timpul
parţial de
|
1-2
|
-
Dacă pacientul primeşte
|
Important
pentru
|
tromboplastină
|
vacuumuri
|
heparină
intermitent,
|
evaluarea
|
|
(PTT)
şi timpul
|
albastre
|
recoltarea
se face cu 30-
|
răspunsului
la
|
|
parţial
de
|
60’
înaintea administrării
|
terapia
cu
|
||
tromboplastină
|
dozei
|
anticoagulante.
|
||
activă
|
-
Dacă administrarea
|
|||
heparinei
este continuă,
|
||||
recoltarea
se face în orice
|
||||
moment
|
||||
Timpul
de
|
Albastru
|
-
La pacientul tratat cu
|
||||
protrombină
(pt.
|
anticoagulante,
recoltarea
|
|||||
INR
= raport
|
se
face înaintea
|
|||||
normalizat
|
administrării
dozei
|
|||||
internaţional)
|
-
Puncţia venoasă nu
|
|||||
trebuie
să traumatizeze
|
||||||
vena
deoarece modifică
|
||||||
rezultatele
|
||||||
-
Mişcarea brutală a
|
||||||
eprubetei
produce
|
||||||
hemoliză
|
||||||
-
Rezultatul e influenţat de
|
||||||
consumul
de alcool, dieta
|
||||||
bogată
în grăsimi şi de
|
||||||
medicamente
|
||||||
-
Umplerea incompletă a
|
||||||
eprubetei
determină raport
|
||||||
necorespunzător
sânge-
|
||||||
anticoagulant
şi PT este
|
||||||
fals
crescut
|
||||||
11
|
V.S.H.
|
Mov
|
Menţinerea
garoului
|
|||
determină
valori false
|
||||||
12
|
Grup
sanguin
|
Roşu
|
Nu
există restricţii
|
|||
Recoltarea
sângelui pentru examene biochimice
|
||||||
Nr.
|
Examenul
cerut
|
Tipul
de
|
Precizări
speciale
|
Observaţii
|
||
Crt.
|
vacuum
|
|||||
1
|
Acid
uric
|
Roşu
|
Important
în
|
|||
gută,
litiaza
|
||||||
renală.
|
||||||
2
|
G.P.T.
/ T.G.O.
|
Roşu
|
Se
comprimă cu atenţie
|
Arată
citoliza
|
||
vena,
sângerarea poate fi
|
hepatică
|
|||||
prelungită
în insuficienţa
|
||||||
hepatică
|
||||||
Se
evită efortul fizic
|
||||||
3
|
Albumina
serică
|
Roşu
|
Evaluează
|
|||
statusul
|
||||||
nutriţional,
|
||||||
edemele
|
||||||
4
|
Alcoolemia
|
Roşu
/ gri
|
Nu
se foloseşte alcool
|
Uneori
sunt
|
||
pentru
dezinfecţia locului
|
necesare
|
|||||
semnăturile
|
||||||
celui
care a
|
||||||
recoltat
şi ale
|
||||||
Recoltarea
sângelui pentru examene bacteriologice
Nr.
|
Examenul
|
Tipul
de
|
Precizări
speciale
|
Observaţii
|
Crt.
|
cerut
|
vacuum
|
||
1
|
Hemocultura
|
Flacoane
|
-
se recoltează cel puţin
|
Materiale
necesare
|
speciale
|
10-15
ml sânge
|
-
2 flacoane cu medii de
|
||
pentru
aceste
|
-
se transportă la
|
cultură(pentru
germeni
|
||
probe
|
laborator
în cel mult 30
|
aerobi
şi anaerobi )
|
||
minute
|
-
ac holder
|
|||
-
recoltarea se face
|
-
materiale de dezinfecţie:
|
|||
înaintea
începerii
|
soluţii,
tampoane
|
|||
tratamentului
cu
|
-
comprese sterile,
|
|||
antibiotice
|
mănuşi
sterile
|
|||
-
în recoltarea setului de
|
-
câmp steril, mască, tavă
|
|||
probe,
eprubetele pentru
|
medicală
|
|||
hemocultură
se umplu
|
Pregătirea
pacientului
|
|||
primele
|
-
se explică procedura
|
|||
-
probele nu se ţin la
|
-
se obţine
|
|||
frigider,
pot fi păstrate
|
consimţământul
|
|||
cel
mult o oră la
|
-
se spală locul puncţiei
|
|||
temperatura
camerei
|
cu
apă şi săpun
|
|||
-
se notează pe buletin
|
-
se dezinfectează locul
|
|||
germenii
suspectaţi
|
Efectuarea
procedurii
|
|||
pentru
alegerea mediului
|
-
se spală mâinile cu apă
|
|||
de
cultură adecvat
|
şi
săpun
|
|||
-
recoltarea se face în
|
-
se dezinfectează
|
|||
timpul
puseului febril
|
-
se izolează locul cu
|
|||
câmp
steril
|
||||
-
se aplică garoul
|
||||
-
se dezinfectează locul
|
||||
-
se puncţionează vena
|
||||
-
acul se adaptează la
|
||||
flacon
|
||||
-
se recoltează sânge
|
||||
2
|
Brucella,
|
7-10
ml
|
Se
poate demonstra prin
|
Examinarea
se face în
|
Recoltarea
sângelui pentru examene virusologice
Se
recoltează 5-7 ml sânge venos în eprubeta cu capac albastru sau
mov.
Se
pot identifica:
virusul
citomegalic (recoltare vacuum roşu);
virusul
herpetic (vacuum roşu);
virusul
HIV – 7 ml. sânge, vacuum roşu-mov;
virusul
Parvo B19– conform protocolului laboratorului;
virusul
rabic – capac mov-albastru;
virusul
rubeolic – 7 ml, roşu;
virusul
rujeolic – 7 ml, roşu;
virusul
urlian – roşu/albastru;
virusul
varicelo zosterian – roşu/albastru;
virusul
variolei – 2 eprubete cu capac roşu;
virusul
West Nile – 2 ml / roşu;
virusul
Coxsakie – roşu/albastru;
virusurile
hepatitice – 5-7ml / roşu;
virusul
poliomielitic – roşu.
Examene
parazitologice
în
eprubete cu capac roşu: se colectează sânge venos pentru ascarizi,
echinococus, entamoeba histolitica, strangyloides stercocalis,
toxocara, toxoplasma, trichinella;
în
eprubete cu capac albastru: examene în picătură groasă, se
colectează 5-10 ml sânge.
5.2
Recoltarea probelor de urină pentru examene de laborator
Scopul/indicaţii
screening;
evaluarea
balanţei hidroelectrolitice şi acidobazice;
identificarea
infecţiei de tract urinar;
monitorizarea
diverselor terapii.
Modalităţi
de recoltare
prelevarea
din urină de dimineaţă prin emisia spontană din mijlocul jetului
(urina de dimineaţă este mai concentrată şi are un ph mai
scăzut);
sondaj
urinar steril când pacientul nu poate urina;
prin
puncţia suprapubiană (efectuată de către medic);
o
mostră din urina eliminată şi colectată în 24 de ore pentru
dozarea substanţelor a căror excreţie variază de-a lungul zilei.
examen
sumar de urină;
examene
biochimice (Ca, K, Na, uree, creatinină, acid uric, etc.);
examen
bacteriologic (urocultură).
Pregătirea
pacientului
se
anunţă pacientul, se explică scopul şi modul de derulare a
procedurii;
se
apreciază capacitatea pacientului de a realiza singur recoltarea;
dacă
pacientul este capabil să recolteze corect se explică clar etapele
care trebuie respectate;
la
recomandarea medicului administrarea unor medicamente poate fi
întreruptă pentru 48-72 ore;
unele
teste necesită restricţii alimentare pentru care pacientul va fi
informat (pentru unele examene biochimice);
pentru
urina recoltată în 24 de ore, aportul de lichide este normal
exceptând situaţiile când examenul o cere (conform recomandărilor
medicului);
pacientul
este instruit cum să colecteze urina în 24 de ore: prima urină de
dimineaţă se aruncă, se recoltează începând cu a doua micţiune
inclusiv prima micţiune din dimineaţa următoare. Se păstrează la
rece.
Erori
de colectare
pacientul
nu este corect informat;
colectoarele
nu sunt sterile;
nu
se colectează corect urina pe 24 ore;
cantitatea
recoltată nu este suficientă.
Materiale
necesare
colectoare
sterile;
mănuşi
de cauciuc (dacă pacientul nu poate recolta singur);
material
pentru toaleta locală;;
etichete/cod
de bare
material
pentru dezinfecţia mâinilor;
comprese
de tifon;
material
pentru dezinfecţia meatului urinar.
Observații
Materialele
diferă în funcţie de situaţia clinică a pacientului: cooperant
sau nu, continent sau nu, cu sondă sau nu.
Efectuarea
procedurii de recoltare a urinii
Recoltarea
de către pacient din micţiune spontană
se
face toaleta perineală;
se
spală mâinile;
se
declanşează micţiunea şi primul jet se elimină în toaletă;
se
opreşte voluntar micţiunea (dacă este posibil) şi se recoltează
eşantionul pentru examinare;
se
continuă micţiunea;
se
închide colectorul fără a atinge interiorul;
se
etichetează, se trimite la laborator.
Recoltarea
de către altă persoană din micţiune spontană (când pacientul nu
are capacitatea de a recolta singur)
se
face toaleta perineală;
se
spală mâinile, se dezinfectează;
se
îmbracă mănuşi de cauciuc;
se
invită pacientul să declanşeze micţiunea, se recoltează din
mijlocul jetului;
se
închide colectorul fără a atinge interiorul;
se
etichetează, se expediază la laborator.
Recoltarea
urinii la pacientul cu sondă
se
clampează sonda urinară la câţiva cm. deasupra locului
prelevării;
se
aşteaptă 15-20 minute;
se
dezinfectează mâinile;
se
dezinfectează sonda la locul de prelevare, folosind alcool 70% sau
un alt dezinfectant adaptat;
se
înţeapă sonda cu un ac hipodermic şi se aspiră cantitatea
necesară cu o seringă de 20 ml.
Recoltarea
urinei pentru urocultură
Proba
se recoltează din urina de dimineaţă sau la cel puţin 3 ore de la
micţiunea anterioară.
Volumul
probei trebuie sa fie aproximativ de 10 ml.
Recoltarea
la femei
se
îndepartează lenjeria intimă;
se
spală mâinile cu apă si săpun;
se
pun mănusi de unică folosintă;
se
usucă zona cu hârtie de toaletă;
se
încalecă vasul wc-ului (sau un alt vas colector);
cu
o mână se îndepartează labiile mici şi se menţin în această
poziţie tot timpul recoltării;
cu
cealaltă mână se şterge zona vulvară din faţă spre spate
executând 3 manevre cu câte un tampon steril îmbibat în săpun
lichid;
se
spală regiunea cu apă fiartă şi racită pentru îndepartarea
săpunului;
se
usucă regiunea vulvară cu tampoane sterile printr-o singură
manevră de ştergere din faţă spre spate;
se
declanşează micţiunea menţinând îndepartate labiile mici;
urinează
aproximativ 100 ml şi fără a întrerupe jetul se colectează în
urocultor cantitatea necesară având grija să nu se atingă gura
recipientului;
se
retrage recipientul din jet, se continuă micţiunea ţinând în
continuare labiile depărtate.
se
spală mâinile cu apă şi săpun;
se
usucă folosind prosop de hârtie;
se
decaloteaza glandul;
se
şterge glandul cu o mişcare fermă dinspre meatul urinar spre
şantul balanoprepurtial;
se
spală zona cu comprese sterile îmbibate în săpun lichid;
se
clăteşte cu apă fiartă şi răcită pentru a îndeparta resturile
de săpun;
se
usucă glandul prin tamponare cu comprese sterile ştergând din faţă
spre fren;
se
menţine glandul în continuare decalotat şi se declanşează
micţiunea;
se
elimină aproximativ 100ml, apoi se introduce urocultorul în jet şi
se recoltează 10 ml fără să se atingă marginea;
se
retrage recipientul şi se continuă micţiunea.
Observații
Recipientul
se etichetează şi se trimite la laborator
În
timpul recoltării capacul urocultorului se mentine steril
5.3
Recoltarea materiilor fecale pentru examenele de laborator
Scopul/indicaţii
depistarea
persoanelor purtătoare de germeni patogeni;
diagnosticarea
bolilor infecţioase şi grastrointestinale;
diagnosticarea
parazitozelor intestinale;
evaluarea
eficacitătii tratamentului.
Modalităţi
de recoltare
prelevarea
din scaunul emis spontan;
prelevarea
spontană.
Tipuri
de examene
examen
coproparazitologic;
examen
bacteriologic (coprocultură);
determinarea
sângerărilor oculte în scaun;
determinarea
lipidelor în scaun.
Pregătirea
pacientului –
reguli generale
se
anunţă pacientul se explică scopul şi modul de derulare a
procedurii;
pentru
copil se informează familia;
se
apreciază capacitatea pacientului de a realiza singur recoltarea;
dacă
pacientul este capabil să recolteze corect i se explică foarte clar
etapele procedurii;
se
atenţionează pacientul să nu amesteste scaunul cu urina;
se
informează pacientul în legătură cu regimul alimentar, durata
acestuia dacă este necesar postul, dacă trebuie sa ia purgativ;
se
instruieşte pacientul să-şi facă toaleta perianală.
Erori
de recoltare - cauze:
pacientul
nu este instruit corespunzător;
pacientul
nu respectă recomandările privind dieta, consumul de medicamente;
folosirea
recipientelor inadecvate, cantitate insuficientă recoltată,
recoltare incorectă;
etichetare
incorectă.
Materiale
necesare
Pentru
toate tipurile de recoltare se pregatesc urmatoarele materiale:
coprocultor
steril;
prosop
de hârtie/hârtie igienică;
ploscă;
mănuşi
de unică folosință.
Prelevarea
probelor
a)
Recoltarea materiilor fecale pentru examen coproparazitologic
Recoltarea
se face din materiile fecale emise spontan fără utilizare de
purgative uleioase sau laxative pe baza de cărbune.
Pregătirea
pacientului şi recoltarea
se
întruieşte pacientul să-şi spele mâinile;
se
explică pacientul necesitatea folosirii mânuşilor;
este
intruit să elimine în ploscă sau într-un recipient curat (de
exemplu oliţă la domiciliu);
recoltează
cu linguriţa coprocultorului câteva fragmente (circa 5gr) din
diferite zone suspecte (mucozităţi, produse nedigerate);
se
intoduce linguriţa coprocultorului în colector şi se închide;
se
îndepărtează mănuşile;
se
spală mâinile;
se
etichetează recipientul cu numele pacientului data, ora recoltării,
examenul cerut;
se
trimite la laborator în maxim 4 ore de la recoltare;
daca
nu este posibil se pastrează la +4 grade celsius şi se trimite la
laborator în maxim 24ore.
Observații
Dacă
pacientul nu este capabil să recolteze se instruiește o persoană
din familie.
La
pacientul internat incapabil să recolteze, prelevarea se face de
către o persoană instruită sau de către un asistent medical.
Examenul
coproparazitologic trebuie repetat de 3 ori din scaune emise spontan
consecutive (daca pacientul are un scaun pe zi se aduce câte o probă
în fiecare zi; dacă are două scaune în aceași zi se aduc ambele
probe în recipiente diferite și încă o probă din ziua a doua).
Recoltarea
materiilor fecale pentru coprocultură (examen bacteriologic)
Investigaţia
urmăreşte izolarea şi identificarea agenţilor etiologici motiv
pentru care prelevarea trebuie făcută cât mai aproape de debutul
bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.
Prelevarea
se face din scaunul emis spontan sau direct din rect.
Prelevarea
din scaun emis spontan
se
recomandă în toate formele de diaree acută când emisia de materii
fecale este frecventă;
se
recomandă pacientului să folosească pentru defecare containere de
unică utilizare din material plastic sau carton care pot fi
decontaminate sau îndepărtate cu uşurinţă după folosire;
în
lipsa acestora se foloseste un vas de metal dezinfectat prin
fierbere;
pacientul
este instruit să nu urineze în vasul în care a defectat;
se
recoltează din masa fecaloidă cu spatula coprocultorului, în mod
deosebit prelevarea fâcandu-se din porțiuni lichide mucoase sau
sarghinolente dacă există;
cantitatea
recoltată este 3-5 cm3;
se
recomandă în infecţii la purtătorii de shigella sau sallmonela:
prelevarea se poate face cu sonda Nelaton sau cu tampoane adecvate.
Prelevarea
rectală - Recoltarea cu sonda Nelaton Material necesar
sonde
nelaton sterile nr (14-16);
seringă
de 10 ml sterilă;
mănuşi
de unica folosinţă;
eprubete.
Pregătirea
pacientului
se
face toaleta ano-perineală;
se
aşează pacientul în decubit lateral cu piciorul de jos întins iar
cel de deasupra flectat.
Efectuarea
procedurii
se
spală mâinile;
se
îmbracă mănuşi sterile;
se
îndepartează fesele şi se evidenţiază orificul anal;
se
introduce sonda la o profunzime de aproximativ 15 cm şi se racleză
uşor peretele, nu se folosesc geluri lubrifiante;
se
fixează seringa la capătul sondei și se execută 1-2 aspirații;
se
retrage sonda şi se introduce într-o eprubetă în mediul de
conservare.
Prelevarea
rectală - Recoltarea cu ajutorul tamponului steril Materiale
necesare
tampoane
sterile cu tija lungă, tamponul fiind bine ataşat pentru a nu
permite retenţia intrarectală. Se pot folosi tampoane comerciale în
tuburi de plastic cu sau fără mediul de conservare;
ser
fiziologic steril;
mănusi
de unică folosinţă;
Pregatirea
pacientului
se
face toaleta ano-perineală;
se
aşează pacientul în decubit lateral cu piciorul de jos întins iar
cel de deasupra flectat.
Efectuarea
procedurii
se
spală mâinile;
se
îmbracă mănuşi sterile;
se
îndepartează fesele şi se evidenţiază orificul anal;
se
introduce tamponul în rect şi se roteşte uşor;
se
retrage uşor tamponul se introduce în eprubetă sterilă.
Observații
Scaunul
recoltat se trimite imediat la laborator după etichetarea
corespunzatoare.
Nu
se congelează.
Conservarea
se face, dacă este cazul, în soluţia tampon.
Determinarea
sângerării oculte în scaun
Indicaţii:
anemie
cu etiologie necunoscută;
screening
la persoanele cu vârsta mai mare de 50 de ani şi antecedente
heredo-colaterale pentru neoplasm gastrointestinal.
Materiale
necesare
coprocultor;
mănuşi
de unică folosinţă;
teste
colorimetrice.
Pregătirea
pacientului
este
instruit ca cel puţin 3 zile înainte să nu consume carne roşie,
să nu ia medicamente pe baza de fier;
se
obţin informaţii dacă pacientul a prezentat gingivoragii,
extracţii dentare, epistaxis;
dacă
a folosit vitamina C rezultatele pot fi fals negative.
Efectuarea
procedurii
materiile
fecale se pot recolta ca şi pentru celelalte probe;
se
pot folosi teste colorimetrice la care rezultatele se obţin imediat:
Testul
hemocult constă în
aplicarea a doua picături de reactiv pe o hârtie din guiac
cu materii fecale; în
prezenţa sângelui în scaun apare colorarea în albastru;
Testul
cu tableta presupune
plasarea unei proble pe scaun pe hârtia developatoare,
aplicarea unei tablete
pe materiile fecale şi adaugarea a 2-3 picături de apă. Prezenţa
sângelui determină modificarea culorilor.
Determinarea
lipidelor în materii fecale (absorţia şi digestia lipidelor)
Examenul
studiază absorţia intestinală insuficientă pancreatică, și
permite monitorizarea terapiei.
Materiale
necesare
colector;
mănuşi
de unică folosinţă;
teste.
se
recomandă pacientului să consume 100 grame lipide timp de 3 zile;
nu
se fac clisme;
nu
se dau laxative;
nu
se pun supozitoare.
Efectuarea
procedurii
se
recoltează scaunele emise în 3 zile consecutive;
se
notează data şi ora la care a fost obţinut fiecare eşantion;
probele
recoltate se trimit imediat la laborator.
Prezenţa
lipidelor în scaun arată maldigestie şi malabsorţie, se numeşte
steatoree
5.4
Recoltarea exudatului faringian
Scop
/ Indicaţii
izolarea
şi identificarea germenilor care populează nazofaringele în
vederea stabilirii diagnosticului sau a stării de purtător;
stabilirea
sensibilităţii la antibiotice;
monitorizarea
tratamentului.
Pregătirea
pacientului
se
oferă pacientului instrucţiuni clare, precise, adaptate nivelului
de înţelegere;
în
cazul în care pacientul este copil instruirea trebuie făcută
aparţinătorului;
se
recomandă efectuarea recoltării înaintea administrării
antibioticelor deoarece modifică rezultatele;
în
dimineaţa recoltării pacientul:
nu
mănâncă, nu bea;
nu
face gargară, nu-şi instilează picături în nas;
nu-şi
face igiena orală;
se
atenţionează pacientul că este posibil să aibă senzaţie de
vomă.
Erori
de recoltare
nerespectarea
condiţiilor de asepsie şi antisepsie determină contaminarea
probei;
folosirea
antisepticelor orale poate induce inhibiţia dezvoltării germenilor;
atingerea
limbii sau buzelor, a dinţilor cu tamponul poate modifica rezultatul
datorită germenilor existenţi în aceste zone;
atingerea
luetei poate declanşa reflexul de vomă.
Materiale
necesare
tavă
pentru materiale;
eprubetă
cu tampon steril;
spatulă
linguală sterilă;
mănuşi
de unică folosinţă;
mască
de protecţie;
colector
pentru materiale;
etichete.
Efectuarea
recoltării
se
verifică dacă pacientul a respectat recomandările privind
procedura;
pacientul
este rugat să colaboreze şi să respecte întocmai sfaturile celui
care recoltează;
dacă
pacientul este un copil, poziţia sa va fi asigurată de aparţinător
sau altă persoană;
se
orientează pacientul cu faţa spre lumină, în poziţie şezând
pentru a asigura o mai bună vizibilitate a zonei;
se
spală mâinile cu apă şi săpun;
se
îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
se
pune masca de protecţie;
pacientul
este invitat să deschidă larg gura, să inspire adânc şi să stea
nemişcat;
se
scoate tamponul pentru recoltare din eprubetă;
cu
ajutorul spatulei se apasă limba;
se
şterge depozitul faringian şi amigdalian, orice zonă inflamată
sau ulcerată;
se
retrage tamponul cu atenţie pentru a nu atinge limba, dinţii si
buzele;
se
introduce imediat tamponul în eprubeta protectoare;
se
etichetează şi se trimite la laborator comunicând dacă pacientul
a luat medicamente, ce fel.
Colectarea
materialelor folosite
materialele
folosite au un potenţial infecţios ridicat şi se colectează
conform precauţiilor universale.
Observații
Pentru
recoltarea secreţiei nazale se foloseşte un tampon steril flexibil
care se introduce în narină şi se şterg pereţii laterali.
5.5
Recoltarea sputei prin expectoraţie
Scop/
Indicaţii
identificarea
germenilor responsabili de infecţii respiratorii şi testarea
sensibilităţii acestora faţă de antibiotice;
diagnosticarea
tuberculozei;
identificarea
celulelor modificate de procese inflamatorii sau neoplazice.
Tipuri
de examene
examen
bacteriologic;
examen
citologic.
Materiale
necesare
recipient
steril cu capac etanş;
pungi
din material plastic;
mănuşi
de unică folosinţă;
soluţie
salină;
apă
simplă;
pahar
de unică folosinţă;
colector
pentru materialele folosite.
Pregătirea
pacientului
se
explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a
respectării instrucţiunilor;
se
informează că proba se recoltează dimineaţa, deoarece se
atenţionează pacientul să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi
instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi
clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte
de recoltare;
se
informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode
care să stimuleze expectoraţia şi se obţine colaborarea;
testul
se efectuează înaintea administrării de antibiotice.
Efectuarea
recoltării
se
verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
pacientul
este rugat să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină
pentru a nu contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală;
pacientul
aşezat pe scaun sau în ortostatism este rugat să respire adânc de
2-3 ori şi apoi să tuşească puternic;
sputa
eliminată (echivalentul cel puţin al unei linguriţe) se colectează
direct în recipientul steril;
folosind
mănuşi de protecţie se închide recipientul, se şterge exteriorul
cu un şerveţel şi se introduce într-o pungă de material plastic;
se
etichetează produsul şi se trimite la laborator;
după
recoltare se oferă pacientului apă să-şi clătească gura.
Dacă
pacientul nu expectorează suficient
se
administrează 2 pahare cu apă care fluidifică secreţiile;
se
apelează la umidificarea aerului din încăpere, folosirea
aerosolilor;
la
recomandarea medicului se administrează un expectorant cu cel puţin
2 ore înainte de recoltare;
la
recomandarea medicului se apelează la alte metode de recoltare:
aspiraţie
transtraheală folosind un cateter subţire sau seringă;
spălătură
bronşică efectuată în timpul bronhoscopiei.
Colectarea
materialelor folosite, respectarea normelor
se
colectează materialele în containere speciale conform precauţiilor
universale;
se
spală mâinile;
se
atenţionează pacientul să colecteze sputa în continuare în
recipientul oferit de personalul de îngrijire.
Erori
de recoltare
sputa
este amestecată cu salivă sau resturi alimentare când pacientul nu
respectă recomandările
sputa
este amestecată cu voma declanşată în timpul episodului de tuse
produsul
a fost suprainfectat în timpul manevrării
Observații
Pentru
examenul citologic se recoltează 3 probe în momente diferite.
5.6
Recoltarea secreţiei uretrale la bărbat
Scop
/ Indicaţii
diagnosticarea
bolilor cu transmitere sexuală;
testarea
sensibilităţii germenilor la tratamentul cu antibiotice.
Materiale
necesare
ansă
de platină, lampă de spirt;
tampoane
sterile;
lame
de sticlă;
mănuşi
de unică folosinţă;
etichete.
Pregătirea
pacientului
se
informează pacientul cu privire la necesitatea efectuării
examenului şi modul de derulare;
se
anunţă pacientul ca va fi păstrată confidenţialitatea;
se
asigură intimitatea.
Efectuarea
recoltării
se
atenţionează pacientul asupra modului de colaborare;
se
spală mâinile, se îmbracă mănuşile;
se
evidenţiază uretra;
se
comprima puţin glandul pentru a exprima secreţia;
se
recoltează folosind ansa de platină sterilizată sau introducând
un tampon steril prin orificiul uretral în uretra anterioară;
se
realizează un frotiu care se trimite la laborator imediat.
Observații
Se
recomandă prelevare în poziţie de decubit dorsal pentru prevenirea
sincopei vaso vagale. După recoltare se monitorizează pacientul
existând risc de hipotensiune, bradicardie, paloare, transpiraţie,
greaţă, vărsături.
Colectarea
materialelor se face conform normelor, materialul recoltat având
potenţial infecţios ridicat.
5.7
Recoltarea secreţiilr purulente din leziuni
Scop/
Indicaţii
identificarea
germenilor responsabili de infectarea plăgii;
stabilirea
sensibilităţii germenilor faţă de antibiotice.
Materiale
necesare
pense
sterile;
soluţii
dezinfectante;
mănuşi
sterile;
tampoane
sterile, ansă de platină;
pipete;
lame
de sticlă, lampă de spirt.
Pregătirea
pacientului
se
anunţă pacientul, se explică necesitatea examenului;
se
informează pacientul că este posibil ca procedura să fie
dureroasă;
se
aşează pacientul într-o poziţie comodă în funcţie de
localizarea leziunii;
se
asigură intimitatea pacientului.
Efectuarea
recoltării
se
verifică prescripţia medicală;
se
spală mâinile;
se
îmbracă mănuşi sterile;
se
curăţă suprafaţa leziunii prin absorbţie cu comprese sterile;
se
recoltează din secreţie:
prin
aspiraţie cu o pipetă sterilă;
cu
ansa de platină sterilizată;
cu
tampon steril;
se
realizează 2-3 frotiuri;
produsul
aspirat sau tamponul se introduc într-o eprubetă sterilă.
Îngrijirea
pacientului după recoltare
se
pansează leziunea;
se
monitorizează pacientul în continuare.
Colectarea
materialelor
Se
face conform protocolului.
5.8
Recoltarea secreţiilor cervico-vaginale pentru examene de laborator
Recoltarea
pentru examenul bacteriologic şi parazitologic al secretiilor
vaginale
Scop/indicaţii:
Depistarea
de agenţi patogeni care produc infecţii vulvovaginale: Trichomonas
vaginalis, Candida albicans, chlamidia, haemophilus, gardnerella,
alti germeni banali.
Materiale
necesare
valve
vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;
tampoane
de vată montate pe porttampon sterile;
pipetă
absorbante sterile;
ser
fiziologic steril;
lame
de sticle curate, degresate, uscate;
mănusi
de unică folosinţă;
nu
se fac irigaţii vaginale cu cel putin 24h înaintea procedurii;
nu
se folosesc ovule sau creme vaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
nu
se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile
înaintea prelevării;
nu
se face prelevare dacă există sângerare vaginală.
Efectuarea
procedurii
se
aşează pacientă în poziţie ginecologică pe masă;
se
montează valvele sau speculul;
se
umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu ser fiziologic; Prima
prelevare se face din fundul de sac vaginal posterin.
produsul
recoltat se întinde pe lama într-un strat subţire, se aplică o
picătură de ser fiziologic şi eventual o picătură de albastru de
Cresyl, peste lamă se pune o lamelă;
se
trimite imediat la laborator;
A
doua prelevare se face în acelaşi mod iar după întinderea pe lamă
se aplică o picătură de soluţie apoasă de hidroxid de potasiu
5%-10% şi apoi lamelă.
Interpretare
Daca
rezultatul micrscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea
de pe medii de cultură
b)
Recoltarea secreţiilor vaginale pentru examenul citovaginal hormonal
Este
un test calitativ indirect care permite evaluarea funcţiei ovariene
pe baza modificarilor histologice şi citologice suferite de
epiteliul vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.
Indicaţii:
Amenoree
patologică, tulburări ale ciclului menstrual, menometroragii,
sterilitate, infertilitate, disfuncţii endocrine cu repercursiuni
asupra activităţii ovariene, (hipofiza, tiroida, suprarenală)
afecţiuni tumorale benigne sau maligne mamare, controlul
eficacităţii tratamentului hormonal.
Contraindicaţii:
Infecţii acute şi
subacute genitale înalte, inflamatii cervicovaginale prolaps
genital, cancerul
genital.
Materiale
necesare
spatula
Ayre;
lame
curate degresate, uscate;
valve
sau specul vaginal;
mănuși
de unică folosință.
Pregătirea
pacientei
se
evită contactele sexuale şi spălăturile vaginale cu 5 zile
înainte de începerea prelevarilor
şi
pe parcursul acestora;
este
avertizată asupra programului de recoltare:
la
femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24 zile) prelevările încep în
ziua a 7-a la interval de 2 zile;
la
femeile cu ciclul de 28-32 zile se recoltează începând cu zilele
8-10 la interval de 2 zile;
Efectuarea
procedurii
se
recoltează cu ansa de la nivelul fundurilor de sac vaginale laterale
şi posterior;
se
realizează frotiuri care se trimit la laborator.
Recoltarea
secreţiilor cervicovaginale pentru examenul citotumoral
Babeș-Papanicolaou Este
un test complex utilizat pentru depistarea leziunilor necanceroase şi
a cancerelor incipiente cervicale la femeile asimptomatice.
Indicaţii
o
dată pe an la femeile în varstă de peste 18 ani care au activitate
sexuală;
la
femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile precum şi
la cele cu leziuni care evocă un proces inflamator sau distrofic la
examenul clinic sau colposcopic.
Materiale
necesare
spatula
de lemn Ayre (se evită spatulele de metal) pentru prelevarea
vaginală și exocervicală;
perie
mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;
tampon
de vată montat pe un porttampon pentu recoltare endocervicală;
lame
de sticlă cu extremităţi aspre;
fixator,
alcool – eter în proporţii egale;
valve
vaginale sau specul vaginal.
Pregătirea
pacientei
este
avertizată sa nu efectueze nici o manevră vaginală cu 72ore
înaintea examenului (toaleta vagianală, aplicații de ovule, creme
vaginale);
se
evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
nu
se efectuează manevre obstetricale cu 24ore înainte (tuseu vaginal,
colposcopie, tamponamente vaginale etc.);
prelevarea
se face în afara menstruatiei, în afara infecţiei locale şi de
preferinţă în perioada de mijloc a ciclului.
Efectuarea
procedurii
se
evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea valvulelor sau
speculului nelubrifiate
recoltarea
se face de la mai multe niveluri:
din
fundul de sac vaginal;
de
la nivelul exocolului utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre
efectuând o mişcare de raclaj;
de
la nivel endocervical utilizănd peria cilindrică (mai rar tamponul
care absoarbe unele celule);
se
fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea;
întinderea
secreţiei pe lama se face printr-o miscare sinuoasă a spaţiului,
de la un capăt la celălalt fără a apăsa prea tare;
la
extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul
prelevării (V-vaginală,
C-exocol,
E-endocol);
Interpretarea
rezultatelor
Se
face după mai multe clasificări (Papanicolaou, Richard, Bethesda).
Clasificarea
Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul
de deviere morfologică de la tipul normal:
Clasa
I – absenţa de celule anormale sau atipice;
Clasa
a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru
malignitate;
Clasa
a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru
malignitate;
Clasa
a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
Clasa
a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.
Observații
Pentru
completarea informaţiilor se mai pot realiza: frotiul vaginal (la
femei cu histerectomie totală pentru displazie sau carcinom) şi
frotiul vulvar (pentru leziuni vulvare vizibile).