ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
6.1
Aspecte generale
Medicamentele
sunt substanţe sau asocieri de substanţe utilizate cu scop:
terapeutic, pentru
ameliorarea sau/şi tratarea bolilor şi simptomelor;
preventiv, pentru a
preveni apariţia manifestărilor patologice.
Medicamentele
pot fi de origine:
naturală;
vegetală;
animală;
minerală;
chimice de sinteză,
obţinute fie prin constituirea în laborator a substanţelor active
naturale, fie prin combinarea unor elemente chimice care tind spre o
substanţă activă originală
medicamente obţinute
prin metode genetice.
Medicamentele
actuale sunt din ce în ce mai eficace, dar uneori, cu riscuri mari.
Acestea pentru că ele trebuie să fie prescrise printr-un document
medical. În instituţiile medicale, ele sunt preparate la farmacia
spitalului şi distribuite de către asistentele medicale. S-au creat
numeroase forme de medicamente în scopul facilitării administrării
lor şi creşterii la maxim a eficacităţii acestora.
Clasificarea
medicamentelor după uz
Medicamente
de uz intern –
cuprind toate medicamentele care acţionează după ce ajung în
circulaţia
sanguină pe diferite căi: orală (per os) sau parenterală (pe altă
cale decât cea digestivă) Medicamentele de uz intern se prezintă
sub următoarele forme: pudre, siropuri, picături, poţiuni,
suspensii, comprimate, tablete, drajeuri, capsule, granule,
supozitoare.
Medicamente
de uz extern –
unele sunt aplicate pe suprafaţa pielii sănătoase, altele sunt
folosite
pentru tratarea unor leziuni cutanate
Medicamentele
de uz local –
sunt destinate tratamentului afecţiunilor locale, spre exemplu
colirurile
pentru afecţiunile oculare sau aerosolii în diferite afecţiuni
pulmonare
Medicamentele
nu rămân active pe perioade nedefinite. Excipienţii acestora,
adică suportul
principiilor
active se degradează după un anumit timp. De aceea, pe ambalajul
medicamentelor
figurează
data expirării, data de la care medicamentul nu mai trebuie sa fie
utilizat.
Medicamentele
generice –
sunt
copii ale medicamentelor de referinţă care şi-au pierdut
exclusivitatea
după un număr de ani de comercializare.
Preţul
medicamentelor generice este de 30% până la 40% mai mic faţă de
al medicamentelor de referinţă. Actualmente, din raţiuni
economice, se tinde spre promovarea medicamentelor generice atunci
când există.
6.2
Administrarea medicamentelor pe cale orală
Scop
Introducerea
în organism, pe cale orală, prin înghiţire sau sublingual, a unei
cantităţi de medicament care să acţioneze general sau local.
Principii
generale
administrarea
medicamentelor pe cale orală se face prin înghiţire, sublingual şi
translingual;
sublingual, se
administrează Nitroglicerină, Ergotamină, dezinfectante ale
cavităţii bucale şi orofaringelui, unele pansamente gastrice
(Dicarbocalm);
translingual (pe
limbă) se administrează spray-uri medicamentoase pe bază de
nitraţi, pentru pacienţii cu angină cronică; pacientul în acest
caz trebuie să aştepte 10 secunde după administrare înainte de a
înghiţi;
necesită o bună
cunoaştere, de către asistenta medicală, a tratamentelor prescrise
de medic, a efectelor terapeutice şi a reacţiilor adverse;
administrarea
medicamentelor trebuie să răspundă exigenţelor de calitate şi de
securitate
asistentul medical
are responsabilitate în acest caz.
Pregătirea
materialelor
prescripţia
medicală;
cărucior cu
medicamente;
flacon cu soluţie
hidroalcoolică;
o pereche de
foarfece;
pahare de unică
folosinţă/recipiente speciale pentru medicamente.
Pregătirea
pacientului
se identifică
capacităţile pacientului de a-şi administra tratamentul şi de a-l
supraveghea;
se explică
pacientului importanţa luării medicamentelor conform prescripţiei
medicale;
se adaptează
demersul educativ la nivelul de instruire al pacientului pentru a
asigura securitatea şi calitatea administrării tratamentului;
se instalează
pacientul confortabil;
se acordă ajutor
pacientului aflat în dificultate.;
Efectuarea
procedurii-condiţii preliminare
pregătirea
tratamentului trebuie să fie extemporanee de către asistenta care
distribuie medicamentele
medicamentele pot fi
pregătite dinainte utilizând o listă ce va conţine, în mod
obligatoriu, medicamentele identificate prin:
numele şi prenumele
pacientului;
doza/orarul de
administrare;
data prescrierii;
pregătirea
tratamentului necesită controlul riguros al calităţii fiecărui
medicament de către asistenta medicală (culoare, aspect
,integritate);
se aplică exact
posologia prescrisă de medic şi se respectă regulile generale de
administrare a medicamentelor.
Administrarea
propriu-zisă a medicamentului
se identifică
pacientul;
se verifică încă
o data prescripţia medicală la patul pacientului,in momentul
administrării;
se realizează o
fricţiune hidroalcoolică a mâinilor sau se face un lavaj simplu
înainte de fiecare distribuire;
se păstrează
medicamentele în blisterele sau formele de condiţionare proprii,
până când sunt luate;
se decupează
blisterul cu foarfeca dacă medicamentul nu este condiţionat într-o
alveolă individuală;
se pun medicamentele
pentru ora prescrisă intr-un păhărel cu întrebuinţare unică,
înainte de a le da pacientului;
se explică
pacientului modalităţile de luare a medicamentelor:
pe nemâncate (à
jeun), în timpul mesei sau după masă;
cu un pahar cu apă,
pentru capsule, tablete, comprimate;
dizolvat în apă,
pentru comprimatele care se dizolvă sau pentru pulberi;
fără diluţie ,
pentru siropuri,suspensii sau pentru comprimatele care se
administrează sublingual;
se aplică demersul
educativ de autonomizare a pacientului şi de creştere a complianţei
la tratament.
Supraveghere
şi evaluare
Supravegherea
administrării medicamentelor per os trebuie să garanteze evaluarea
prin:
o administrare
corectă:doza/orar,mod de administrare conform recomandării
medicale;
măsurarea
funcţiilor vitale înainte,in timpul și/sau după administrare în
funcţie de medicament pentru a identifica efectele benefice si cele
indezirabile;
consemnarea semnelor
de necomplianță la tratament;
aprecierea nivelului
de conştiență al pacientului pe durata tratamentului;
includerea acestor
elemente în cele două dimensiune ale administrării tratamentului
oral calitatea şi securitatea.
6.3
Administrarea medicamentelor prin injecţii parenterale
Introducerea
în organism a unor medicamente, substanţe active, cu ajutorul unor
seringi şi ace sterile, ocolind tubul digestiv.
Tipuri
de injecţii
Injecţiile
se pot face:
fie în ţesuturile
organismului: intramuscular, subcutanat, intradermic;
fie direct în
circulaţia sanguină: injecţia intravenoasă.
Indicaţii:
aplicarea
tratamentelor medicamentoase injectabile;
realizarea unui
monotest sau intradermoreacţii;
teste de
sensibilizare sau cure de desensibilizare;
injectarea de
produse necesare realizării unor examene de investigare (produse
radioopace, radioactive, izotopi).
Pregătirea
materialelor
seringi sterile
adaptate volumului de injectat;
ace sterile: pentru
aspirarea medicamentului de injectat, pentru realizarea injecţiei;
medicamentele
prescrise;
comprese sterile;
soluţii
antiseptice;
un garou (în caz de
injecţie i.v.);
o tavă medicală
curată;
un container pentru
ace;
Pregătirea
pacientului
se oferă informaţii
despre procedură şi despre modul de administrare;
se explică natura
produselor injectate şi a utilităţii lor;
se realizează
instalarea confortabilă şi fără risc a pacientului pentru că
injectarea să se facă în cele mai bune condiţii.
Efectuarea
procedurii
se verifică
prescripţia medicală, data prescripţiei produsului,
integritatea ambalajelor
înainte
de a începe procedura;
prepararea
medicamentului de injectat este în funcţie de condiţionarea
substanţei active: fiolă cu doză unică, flacon cu doze multiple,
flacon cu pulbere de dizolvat.
În
cazul fiolei / flaconului cu doză unică:
se pune o compresă
îmbibată în soluţie antiseptică în jurul gâtului fiolei şi se
dezinfectează timp de 30 de secunde (timp de contact recomandat de
precauțiile universale);
se rupe gâtul
fiolei;
se montează acul de
aspiraţie (mai gros) la amboul seringii; fiola ţinută între
indexul şi degetul mare al mâinii nedominante este poziţionată cu
deschiderea în jos pentru a aspira conţinutul său;
se aspiră numai
cantitatea prescrisă de medic;
se tapotează uşor
seringa şi se elimină bulele de aer;
se îndepărtează
acul de aspiraţie şi se aruncă în container;
se adaptează la
seringă acul pentru injectare şi se repune seringa în ambalaj;
protecţia acului va fi lăsată pe loc până în momentul
injecţiei.
În
cazul unui flacon cu doze multiple
se verifică data
deschiderii flaconului şi modul de conservare: ca regulă generală,
un flacon deschis de mai mult de 8 ore, nu mai este utilizat; în
cazul insulinei, poate fi utilizată timp de 30 de zile de la
deschiderea flaconului;
se şterge dopul de
cauciuc al flaconului cu o compresă îmbibată în soluţie
antiseptică (în cazul primei utilizări trebuie mai întâi să se
îndepărteze căpăcelul metalic de deasupra);
se montează la
seringă acul de aspiraţie;
se aspiră
cantitatea prescrisă din flaconul ţinut răsturnat;
se îndepărtează
bulele de aer din seringă;
se îndepărtează
acul de aspiraţie şi se aruncă în container; se adaptează la
seringă acul pentru injecţie protejat (capişonat).
În
cazul flaconului cu pulbere de dizolvat
se aspiră în
seringă solventul (lichidul) pentru dizolvare;
se dezinfectează
dopul de cauciuc;
se injectează în
flaconul cu pulbere solventul;
se asigură flaconul
până la dizolvarea completă a pulberii, fără să se retragă
acul cu seringă;
se aspiră
medicamentul diluat în seringă şi se elimină bulele de aer;
se îndepărtează
acul cu care s-a aspirat, se aruncă în container şi se adaptează
acul pentru injecţie lăsându-l în teaca protectoare.
6.4
Administrarea medicamentelor prin injecţii intramusculare (I.M.)
Scop
Introducerea
unei soluţii medicamentoase în ţesutul muscular cu ajutor unei
seringi şi a unui ac sterile.
Linii
directoare
injecţia i.m. este
efectuată, în general, când se doreşte o absorbţie rapidă sau
când calea orală este contraindicată;
se aplică cele „5
reguli” de administrare: pacientul potrivit, medicaţia potrivită,
doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit;
înainte de
administrarea medicamentului, asistentul medical se va informa despre
acţiunea medicamentului, motivaţia administrării drogului, doza
normală şi calea de administrare, contraindicaţii şi reacţii
adverse;
cantitatea de
soluţie administrată pe cale i.m. variază în funcţie de
medicament; în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. în
acelaşi loc;
alternarea locurilor
injectării este importantă pentru confortul pacientului, pentru
prevenirea traumelor asupra ţesutului şi facilitarea absorbţiei;
se vor evita zonele
contractate sau care prezintă noduli;
poziţia pacientului
va fi de siguranţă, relaxată şi compatibilă cu condiţia fizică
a pacientului încât să ofere o expunere adecvată a locului pentru
injecţie (decubit ventral, decubit lateral, poziţie şezândă,
ortostatism);
mărimea acului şi
a seringii depind de volumul soluţiei de injectat, vâscozitatea
soluţiei, constituţia pacientului, muşchiul selectat pentru
injecţie;
înainte de
administrarea oricărui medicament nou se evaluează riscul de
alergie al pacientului prin anamneză;
se testează
pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării
primei doze de antibiotic/chimioterapic;
pentru a preveni
colorarea (pătarea) sau iritarea superficială ţesutului de către
medicament, la scoaterea acului din muşchi, acul va fi schimbat după
ce soluţia a fost aspirată în seringă;
tehnica în „Z”
este folosită pentru a injecta în siguranţă orice soluţie
colorată sau care irită superficial pielea; metoda „Z” se
foloseşte numai pentru zona muşchiului dorso-gluteal.
Pregătirea
materialelor
seringi sterile de
capacităţi corespunzătoare volumului de injectat;
ace sterile etalon
de 19-22 mm. grosime, lungi de 5-10 cm.;
soluţii
antiseptice;
comprese de tifon /
tampoane de vată;
mănuşi de unică
folosinţă (opţional);
tăviţă renală;
containere speciale
pentru colectarea materialelor.
Pregătirea
pacientului
se intervievează
pacientul pentru a identifica un posibil risc de alergie;
se obţine
consimţământul informat;
se asigură
intimitatea pacientului;
se stabileşte locul
pentru injecţie după inspectarea zonelor de elecţie;
se poziţionează
pacientul în funcţie locul ales şi de starea sa generală.
Efectuarea
procedurii
se spală mâinile;
se montează acul la
seringă folosind tehnica aseptică;
se îndepărtează
capacul acului prin tracţiune;
se scoate aerul;
se dezinfectează
locul ales;
se întinde pielea
folosind mâna nedominantă;
se introduce rapid
acul în ţesut în unghi de 90° ţinând seringa în mâna
dominantă între police şi celelalte degete;
se fixează amboul
seringii între policele şi indexul mâinii nedominante;
se aspiră încet
trăgând pistonul înapoi cu mâna dominantă pentru a verifica
poziţia acului;
se schimbă poziţia
acului dacă se aspiră sânge;
se injectează lent
soluţia în ţesutul muscular, câte 10 secunde pentru fiecare ml
soluţie;
se aruncă acul
necapişonat în container;
se masează locul
injecţiei cu un tampon cu alcool exercitând o uşoară presiune;
se ajută pacientul
să se îmbrace, să adopte o poziţie comodă;
se evaluează locul
injecţiei după 2-4 ore de la administrare, dacă este posibil;
se reorganizează
locul de muncă;
se spală mâinile;
se notează
procedura în Fişa de proceduri (nume. data şi ora administrării,
tipul soluţiei, doza).
Incidente/Accidente
amorţeli,
furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona injecţiei
determinate de nerespectarea locurilor de elecţie şi de iritarea
nervului sciatic;
paralizia membrului
inferior prin înţeparea nervului sciatic;
embolie prin
injectarea într-un vas de sânge a soluţie uleioase;
noduli prin
injectarea unor soluţii care precipită sau a unui amestec de
soluţii incompatibile;
pătarea /
pigmentarea pielii prin injectarea unor soluţii colorate fără să
se aplice metoda „Z”;
flegmon prin
nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.
6.5
Administrarea medicamentelor prin injecţia intramusculară după
medoda „Z”
Scop
administrarea
substanţelor iritante şi a celor care colorează ţesutul, cum ar
fi produsele pe bază de fier;
administrarea unor
soluţii medicamentoase la pacienţii vârstnici subnutriţi.
Pregătirea
materialelor
se verifică
prescripţia medicală;
se spală mâinile
şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
se pregătesc
seringa şi acul potrivite pentru injecţia intramusculară;
se aspiră soluţia
medicamentoasă în seringă după metoda aseptică şi o mică
cantitate de aer;
se schimbă acul cu
care s-a aspirat şi se ataşează cel pentru injectat soluţia.
Efectuarea
procedurii
se identifică
pacientul;
se aşează
pacientul în poziţia care permite expunerea zonei gluteale (decubit
dorsal sau decubit lateral relaxat);
se dezinfectează
cadranul supero-extern al fesei;
se lasă să se
usuce pielea;
se trage pielea în
lateral în formă de „Z”, îndepărtând-o de locul ales pentru
injecţie;
se introduce acul în
ţesutul muscular în unghi de 90°;
se aspiră pentru a
verifica poziţia acului;
dacă apare sânge
în seringă se retrage uşor acul şi se modifică poziţia după
care se aspiră din nou; dacă şi de data aceasta se aspiră din
nou; dacă şi de data aceasta se aspiră sânge se retrage complet
acul şi se reia tehnica în alt loc;
se injectează
soluţia lent, dacă nu s-a aspirat sânge, şi apoi, aerul tras în
seringă odată cu substanţa medicamentoasă;
injectarea aerului
după terminarea soluţiei ajută la prevenirea scurgerii de
substanţă din ac în ţesutul subcutanat în timpul retragerii;
se aşteaptă încă
10 secunde după injectare şi apoi se retrage acul;
se eliberează
pielea care a fost trasă în „Z” pentru a acoperi locul de
inoculare;
se evită masarea
locului pentru a nu favoriza pătrunderea substanţei iritante în
ţesutul subcutanat;
se solicită
pacientului să se mişte pentru a favoriza absorbţia
medicamentului;
dacă pacientul este
imobilizat la pat, după injectare va fi ajutat să facă exerciţii
pasive şi active în pat, pentru a facilita absorbţia
medicamentului;
se aruncă acul
necapişonat;
se colectează
materialele folosite în containere speciale;
se verifică după
1-2 ore locul injectării;
se spală mâinile;
se notează
procedura în Fişa cu proceduri a pacientului.
6.6
Administrarea medicamentelor prin injecţia subcutanată (S.C)
Scop
Furnizarea
unei căi de administrare a unor medicamente ca: insulina,
anticoagulantele, medicamentele depot, unele vaccinuri.
Linii
directoare
zonele de elecţie
pentru injecţia s.c. includ:
regiunea
periombilicală la 2-3 cm distanţă faţă de ombilic şi faţă de
linia de centură;
faţa dorsolaterală
a braţului la 8-12 cm deasupra cotului;
faţa
antero-laterală a coapsei la 5-6 cm deasupra genunchiului;
regiunea supra şi
subspinoase ale omoplaţilor;
locurile de injecţie
trebuie alternate în ordinea mişcării acelor de ceasornic pentru a
preveni traumatizarea ţesutului şi a favoriza absorbţia;
înainte de
administrare se identifică un eventual profil alergologic al
pacientului;
la administrarea
heparinei subcutanat, se va evita masarea locului pentru a preveni
formarea hematomului;
o mică cantitate de
0,2 cm³ va fi lăsată în seringă în cazul injectării soluţiilor
livrate în seringă preumplută iar acul va fi introdus
perpendicular pe cuta formată, pentru a forţa ultima cantitate de
medicament să pătrundă în ţesut;
nu se dezinfectează
zona cu alcool în cazul injecţiei cu insulină sau se lasă să se
evapore
înainte
de injectare;
nu se aspiră atunci
când se fac injecţii cu insulină şi cu heparină (în acest ultim
caz aspirarea poate produce hematom);
dacă apar echimoze
la locul injecţiei cu heparină, se recomandă aplicarea unei pungi
cu gheaţă în primele 5 minute după injectare urmată de compresie
locală;
seringi sterile de
capacităţi corespunzătoare volumului de soluţie sau seringi
preumplute;
ace sterile de 2-4
cm lungime;
soluţia de injectat
condiţionată în fiolă;
soluţii
dezinfectante;
comprese tifon /
tampoane de vată;
mănuşi de unică
folosinţă (opţional);
recipiente pentru
colectarea deşeurilor.
Pregătirea
pacientului
se informează, se
explică procedura;
se obţine
consimţământul informat;
se asigură
intimitatea pacientului;
se poziţionează
pacientul în funcţie de locul ales: decubit dorsal, poziţie
şezândă cu mâna sprijinită în şold, decubit ventral pentru
zonele supra şi sub spinoase ale omoplaţilor;
Efectuarea
procedurii
se pregătesc toate
materialele;
se verifică
prescripţia medicală;
se spală mâinile;
se pregăteşte
medicamentul folosind tehnica aseptică;
se identifică
pacientul;
se selectează zona
cea mai potrivită pentru injecţie utilizând reperele anatomice;
se dezinfectează
locul ales, se lasă să se usuce;
se îndepărtează
capacul acului folosind tehnica aseptică;
se scoate aerul cu
excepţia situaţiei în care soluţia este livrată în seringă
preumplută;
se administrează
injecţia:
se pliază
tegumentul între policele şi indexul mâinii nedominante, fixându-l
şi ridicându-l de pe planurile profunde;
se pătrunde cu
rapiditate în ţesutul subcutanat în unghi de 45° sau 90° în
funcţie de reprezentarea ţesutului adipos şi de lungimea acului;
se verifică poziţia
acului prin aspirare;
se injectează lent
soluţia medicamentoasă;
se extrage acul cu o
mişcare sigură şi rapidă;
se dezinfectează şi
se masează locul injecţiei;
se aruncă acul
necapişonat în container;
se îngrijeşte
pacientul la nevoie (poziţionare, îmbrăcare);
se spală mâinile;
se notează
procedura în Fişa de proceduri (nume, dată, ora administrării,
tipul soluţiei, doza).
Incidente/Accidente
durere violentă
prin atingerea unei terminaţii nervoase sau/şi distensie bruscă a
ţesutului;
congestia zonei de
inoculare care devine indurată şi dureroasă.
Scop
injectarea de
alergeni în piele ca metodă de diagnostic pentru aprecierea
reacţiei la alergeni;
testarea la
tuberculină sau PPD;
testarea unor
medicamente cu potenţial de sensibilizare a organismului
(antibiotice, anestezice).
Linii
directoare
înainte de
administrare se culeg informaţii despre acţiunea medicamentului,
scopul injecţiei, dozajul/diluţia normală şi locul de
administrare;
nu se vor folosi,
indiferent de scop, soluţii antiseptice care colorează pielea şi
maschează reacţia locală;
pentru efectuarea
injecţiei se vor respecta locurile de elecţie: regiunea ventrală a
antebraţului, faţa externă a braţului şi a coapsei; se evită
zonele pigmentate, păroase sau intens keratinizate (îngroşate),
infectate;
se intervievează
pacientul pentru a identifica profilul alergologic al acestuia precum
şi experienţa legată de testare;
se efectuează
diluţia necesară şi se stabileşte doza corectă conform
procedurii standard acolo unde este cazul (exemplu: diluţie 1/10000
U.I. pentru testarea la Penicilină, 2 U.I. PPD pentru IDR la
tuberculină).
Materiale
necesare
seringi sterile de 1
ml./seringă pentru tuberculină;
ace sterile de 1-1,5
cm lungime;
comprese
sterile/tampoane de vată;
soluţii
antiseptice;
soluţia
medicamentoasă corect dozată.
Pregătirea
pacientului
se informează
pacientul, se explică procedura;
se obţine
consimţământul informat şi colaborarea pacientului;
se alge locul pentru
injecţie.
Efectuarea
procedurii
se spală mâinile;
se îmbracă mănuşi
de unică folosinţă;
se identifică
pacientul;
se verifică
prescripţia medicală;
se efectuează
diluţia şi se stabileşte doza exactă conform procedurii standard;
se aspiră soluţia
în seringă respectând procedura;
se dezinfectează
zona aleasă;
se îndepărtează
capacul de la ac prin tracţiune;
se întinde pielea
din zona aleasă folosind policele mâinii nedominante;
se poziţionează
seringa aproape tangent cu pielea pacientului şi cu bizoul în sus;
se injectează lent
soluţia împingând pistonul fără să se aspire;
se observă formarea
la locul inoculării a unei papule albe cu diametrul de 5-6 mm.;
se retrage acul fără
să se maseze locul;
se aruncă acul cu
seringa în containere speciale;
se îndepărtează
mănuşile, se spală mâinile (se şterg cu alcool);
se supraveghează
atent pacientul şi reacţia locală;
se citeşte reacţia
locală după 20-30 mm sau 72 ore (în cazul IDR la tuberculină);
se reorganizează
locul de muncă;
se notează
procedura în Fişa cu proceduri a pacientului (substanţa
administrată, data, ora inoculării, ora citirii reacţiei locale
precum şi caracteristicile);
Incidente/Accidente
lipotimie, vătămare
corporală dacă pacientul nu este supravegheat şi nu rămâne în
repaus la pat;
reacţie
anafilactică sau şoc anafilactic care ameninţă viaţa dacă nu se
respectă diluţia /doza la un pacient cu profil alergologic
neidentificat.
6.8
Administrarea medicamentelor prin injecţie intravenoasă directă
Scop
Furnizarea
unei linii pentru administrarea intravenoasă a medicamentelor în
scop explorator sau terapeutic.
Linii
directe
tehnica aseptică va
fi respectată atunci când se execută această procedură;
injecţia
intravenoasă nu va fi efectuată în venele de la braţul cu fistulă
arterio-venoasă sau shunt arterio-venos, cu mastectomie, cu
paralizie sau alte tulburări circulatorii şi neurologice;
venele din
extremitatea distală (de jos) a membrului superior sau inferior nu
vor fi utilizate decât la recomandarea medicului întrucât viteza
de circulaţie a sângelui la acest nivel este de regulă, mai mică
şi predispune la embolism;
se va evita
utilizarea braţului dominant pentru injecţia intravenoasă, când
este posibil, pentru a ajuta pacientul să-şi păstreze
independenţa;
puncţiile venoase
vor fi iniţiate de jos în sus, progresiv centripet (deci în sensul
circulaţiei venoase) întrucât, dacă nu se respectă acest
principiu, sângele curgând din vena lezată sau iritată poate
cauza o nouă complicaţie;
tuturor pacienţilor
cu terapie intravenoasă li se va face bilanţul hidric
(intrări-ieşiri);
tipul şi mărimea
acului folosit va fi determinată de mărimea / calibrul venelor
pacientului şi tipul de soluţie ce urmează a fi administrată.
Locuri
de elecţie
Venele
abordate pot fi:
venele de la plica
cotului (exceptând zona medială) – cefalică, bazilică;
venele de pe partea
dorsală a mâinii;
venele de pe partea
posterioară a gambei;
venele epicraniene
la nou născut şi sugar.
Pregătirea
materialelor
tavă medicală sau
cărucior rulant;
seringi sterile cu
amboul situat periferic de capacităţi adecvate cantităţii de
medicament prescris;
ace cu bizoul
ascuţit dar scurt;
comprese
sterile/tampoane de vată;
fiolă sau flacon cu
soluţia izotonă sau hipertonă;
mănuşi de unică
folosinţă;
materiale pentru
puncţia venoasă.
Pregătirea
pacientului
se informează, se
explică pacientului procedura;
se obţine
consimţământul informat;
se asigură
intimitatea pacientului;
se verifică
locurile de elecţie evitând zonele cu echimoze, pilozitate
accentuată sau cu semne de infecţie;
se stabileşte locul
pentru injecţie;
se poziţionează
pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa generală;
decubit dorsal, poziţie semişezândă.
Efectuarea
procedurii
se verifică
prescripţia medicală;
se obţin informaţii
suplimentare dacă medicamentul este nou;
se spală mâinile;
se folosesc mănuşi
de unică folosinţă;
se aspiră soluţia
din flacon conform procedurii standard;
se elimină bulele
de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală;
se schimbă acul cu
altul capişonat;
se leagă garoul, se
palpează traiectul venei;
se dezinfectează
larg zona aleasă pentru injecţii;
se îndepărtează
capacul de la ac prin tracţiune;
se efectuează
puncţia venoasă conform procedurii;
se verifică poziţia
acului prin aspirare;
se desface garoul
dacă acul este în venă;
se injectează lent
soluţia medicamentoasă observând locul puncţionat şi reacţiile
pacientului;
se extrage rapid
acul adaptat la seringă;
se comprimă locul
injecţiei cu tampon cu alcool, 3-5 minute pentru hemostaza completă.
Incidente/Accidente
flebalgie prin
injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor
substanţe iritante pentru intima vasului (ex.: soluţiile
hipertone);
hematom prin
perforarea venei sau prin retragerea acului fără eliberarea
garoului;
reacţii
anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator (soluţii
iodate).
6.9
Administrarea medicamentelor pe mucoasa conjuctivală
Scop
Instilarea
medicamentelor (coliruri, unguente) pe suprafaţa ochiului, cu efect
terapeutic (anestezic, midriatic sau de strângere pupilară,
antialgic, antiinflamator).
Linii
directoare
înainte de
administrarea oricărui medicament, asistentul medical trebuie să se
documenteze despre acţiunea acestuia, scopul pentru care se
administrează, dozajul normal, incompatibilităţi, contraindicaţii
şi reacţii adverse;
toate manevrele de
aplicare a medicamentelor pe suprafaţa ochiului se vor face cu
blândeţe, în siguranţă, întrucât ochiul şi în special
corneea este o zonă foarte sensibilă
tehnica aseptică va
fi utilizată ori de câte ori se tratează ochiul şi ea se aplică
separat pentru fiecare ochi în parte;
nu se aplică
niciodată picături sau unguente direct pe cornee;
înaintea de
administrarea oricărui medicament nou, se va identifica prin
interviu un eventual istoric de alergie medicamentoasă;
în cazul
administrării de soluţii cu absorbţie sistemică (atropina) se va
presa blând cu degetul pe unghiul intern al ochiului, timp de 1-2
minute după instilare în timp ce pacientul ţine ochiul închis;
această manevră va împiedica medicamentul să ajungă în canalul
lacrimal;
în cazul în care
pacientul are prescrise şi picături şi unguente, picăturile se
vor administra primele.
Pregătirea
materialelor
se vor pregăti pe
căruciorul de lucru:
medicamentele
prescrise: soluţii, unguente, discuri oculare;
mănuşi de unica
folosinţă;
comprese sterile;
ser fiziologic
steril;
pansamente
oculare/bandaje;
se verifică
termenul de valabilitate al medicamentelor: culoarea aspectul
soluţiilor oculare, să nu fie precipitate, tulburi;
dacă orificiul
tubului cu unguent oftalmic a făcut crustă se îndepărtează cu o
compresă sterilă;
se notează data
primei folosiri a flaconului cu soluţie oculară (după deschidere,
acesta nu va fi folosit mai mult de 2-3 săptămâni pentru a evita
contaminarea).
Efectuarea
procedurii
Reguli
generale:
se verifică
prescripţia medicală;
se identifică
pacientul şi ochiul care trebuie tratat (medicul poate prescrie
medicamente şi doze diferite pentru cei doi ochi);
se explică
procedura pacientului şi se instruieşte să rămână nemişcat în
timpul procedurii;
se spală mâinile
şi se îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
se îndepărtează
pansamentul / bandajul dacă există;
se spală mâinile;
se îndepărtează
secreţiile oculare cu comprese sterile îmbibate în ser fiziologic;
se curăţă
secreţiile prin mişcări dinspre unghiul extern spre cel intern
utilizând comprese diferite pentru fiecare ochi;
pentru îndepărtarea
crustelor se aplică comprese umede sterile deasupra pleoapei
superioare, se lasă 1-2 minute după care se îndepărtează uşor
crustele înmuiate;
se repetă operaţia
până când crustele sunt îndepărtate cu uşurinţă.
Administrarea
medicamentelor prin instilaţii oculare
se aşează
pacientul în poziţie semişezândă cu capul deflectat, sprijinit
pe spătarul scaunului oftalmologic sau culcat cu capul înclinat pe
partea cu ochiul afectat;
se cere pacientului
să privească în sus şi în depărtare şi să evite clipitul;
se îndepărtează
capacul flaconului prevăzut cu picurător, în mod aseptic;
se sprijină mâna
cu flaconul picurător pe fruntea pacientului, iar cu cealaltă se
trage în jos, cu blândeţe pleoapa inferioară pentru a mări fanta
palpebrală;
se instilează 1-2
picături pe mucoasa conjunctivală, spre unghiul inter al ochiului;
se eliberează
pleoapa inferioară, se cere pacientului să clipească pentru
distribuirea uniformă a soluţiei;
se îndepărtează
excesul de soluţie cu o compresă sterilă.
Administrarea
unguentului oftalmic
dacă pacientul are
prescris şi unguent oftalmic, se aşteaptă cel puţin 5 minute după
instilare;
se aplică unguentul
direct din tub, sau cu o baghetă, în strat subţire de-a lungul
pleoapei inferioare, sau sub pleoapa superioară;
se solicită
pacientului să închidă ochiul şi să-şi mişte globul ocular
pentru a uniformiza medicamentul;
se informează
pacientul că senzaţia de corp străin va dispărea după topirea şi
distribuirea uniformă a unguentului pe suprafaţa ochiului;
se spală mâinile
şi se repetă procedura şi pentru celălalt ochi dacă este
indicat;
dacă sunt prescrise
mai multe unguente oftalmice, se va face o pauză de cel puţin 10
minute între aplicări.
Aplicarea
discurilor oculare
Aspecte
generale
Discurile oculare
sunt forme de condiţionare a unor medicamente care acţionează la
nivelul ochiului. Sunt formate din trei straturi: două exterioare şi
unul la mijloc care conţine medicamentul.
Introdus sub
pleoape, discul este umectat de lichidele ochiului, eliberând
medicamentul pe care îl conţine chiar şi o săptămână de la
aplicare (aşa cum sunt discurile cu pilocarpină folosite în
tratamentul glaucomului).
Utilizarea
discurilor oculare, este contraindicată în: conjunctivite,
keratite, dezlipire de retină, afecţiuni în care constricţia
pupilară trebuie evitată.
se spală mâinile
şi se îmbracă mănuşi sterile;
se scoate un disc
din pachet;
se introduce discul
orizontal sub pleoapa superioară şi apoi se presează cu blândeţe
deasupra pleoapei superioare pentru ca discul să se fixeze cât mai
bine; se poate aplica şi sub pleoapa inferioară;
se avertizează
pacientul să nu se frece la ochi pentru a nu-şi produce leziuni;
se învaţă
pacientul să-şi pună singur discurile oculare, respectând tehnica
aseptică;
se explică
pacientului să-şi aplice (acasă) discurile seara, înainte de
culcare pentru a minimaliza efectele şi disconfortul determinat de
înceţoşarea vederii ce apar de obicei după administrare;
se avertizează
pacientul despre efectele adverse ale utilizării discurilor oculare,
în special cele cu pilocarpină: senzaţie de corp străin, roşeaţa
ochiului, prurit, edem, lăcrimare, dureri de cap;
dacă aceste
simptome nu dispar după 4-5 săptămână, pacientul va fi instruit
să anunţe medicul.
Mod
de îndepărtare:
se spală mâinile
şi se îmbracă mănuşile sterile;
se deprimă pleoapa
inferioară cu o mână pentru a evidenţia discul;
cu cealaltă mână
se trage discul, prin alunecare, înafara sacului conjunctival, se
prinde cu 2 degete şi se îndepărtează;
dacă discul este
sub pleoapa superioară, se aplică mişcări circulare blânde pe
pleoapa închisă, dirijând discul spre unghiul intern şi spre
pleoapa inferioară de unde se va îndepărta cu mâna.
6.10
Administrarea medicamentelor pe cale nazală prin instilaţie
Scop
Furnizarea
unei linii de administrare a medicamentelor prescrise pentru tratarea
problemelor nazale.
Linii
directoare
soluţiile
terapeutice instilate nazal, pot să reducă edemul, să prevină sau
să controleze sângerarea, să inducă anestezia locală sau să
trateze procesele infecţioase;
chiar dacă
cavitatea nazală nu este o cavitate sterilă, se recomandă
aplicarea aseptică a medicamentelor pentru a preveni infectarea
sinusurilor cu care comunică;
înainte de
administrarea oricărui medicament, asistenta medicală trebuie să
cunoască medicamentul, scopul administrării, doza normală şi
calea de administrare;
în timpul
instilaţiei nazale, capul pacientului va fi poziţionat pe o pernă,
cât mai aproape de marginea patului; dacă capul este înclinat pur
şi simplu pe spate, soluţia medicamentoasă poate ajunge în
faringe, de unde este înghiţită şi efectul va fi nul;
se va evita
atingerea suprafeţei interne a nasului cu picurătorul, întrucât
poate declanşa strănutul pacientului;
înainte de
administrarea unui medicament nou, se va face profilul alergologic al
pacientului.
Se
pregătesc pe căruciorul de lucru:
medicaţia
prescrisă: coliruri condiţionate în sticluţe cu picurător,
tuburi cu unguente/creme, se verifică calitatea acestora şi
termenul de valabilitate;
comprese de
tifon/şerveţele de hârtie.
Efectuarea
procedurii
se verifică
prescripţia medicală;
se identifică
pacientul;
se explică
procedura pacientului;
se instruieşte
pacientul să evite mişcările în timpul procedurii pentru a
facilita instilarea;
se spală mâinile
cu apă şi săpun;
se asigură lumina
adecvată;
se plasează
pacientul în una din poziţiile de mai jos, în funcţie de zona
afectată:
trompa lui Eustachio
– decubit dorsal cu capul înclinat uşor spre zona afectată;
sinusurile etmoidal
şi sfenoidal – decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe pernă şi
capul
în
hiperextensie;
sinusurile frontal
şi maxilar – decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe pernă, capul
deflectat şi întors spre partea afectată;
se oferă
pacientului şerveţele de unică folosinţă;
se inspectează
narina şi se introduce vârful picurătorului (sau vârful pipetei
în care s-a aspirat soluţia) exact în narină;
se instilează
cantitatea necesară numărând picăturile;
se instruieşte
pacientul să rămână în poziţia respectivă timp de 5 minute
pentru a preveni scurgerea soluţiei în afară;
se absoarbe excesul
de medicament şi se educă pacientul să evite suflarea nasului;
se pun medicamentele
la locul de păstrare;
se observă starea
pacientului şi se informează în cât timp se instalează efectul;
se învaţă
pacientul / familia cum să procedeze dacă va trebui să continue
tratamentul la domiciliu;
se spală mâinile;
se notează
procedura în fişa de proceduri a pacientului.
6.11
Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern prin
instilaţie
Scop
instilaţiile
auriculare se folosesc pentru tratamentul infecţiilor şi
inflamaţiilor urechilor, îndepărtarea cerumenului, anestezie
locală, sau îndepărtarea insectelor ajunse accidental în
ureche;
Instilaţiile
auriculare sunt în principiu contraindicate pacienţilor cu
perforaţie de timpan, dar se pot totuşi efectua anumite manevre
sterile;
Instilaţiile
cu hidrocortizon sunt contraindicate pacienţilor cu herpes, cu alte
infecţii virale, fungi etc.
canalul auditiv este
în mod normal foarte sensibil, iar atunci când are anumite
afecţiuni, această sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o
blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor;
ce vor spăla
mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între
aplicaţii dacă se indică administrarea la ambele urechi;
pentru a preveni
rănirea timpanului, nu se va introduce niciodată aplicatorul cu
capăt de vată dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul
liber;
dacă se indică
administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi
picăturile;
dacă necesită
continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu
atenţie metoda corectă de administrare;
dacă pacientul
prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în
timpul administrării şi se va evita ridicarea bruscă sau grăbită
după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul;
pacientul trebuie
supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca:
vertij, greaţă, colecţii, durere etc.
Pregătirea
materialelor
se vor pregăti:
soluţiile prescrise
condiţionate în flacoane cu picurător;
sursa de lumină;
aplicator cu capăt
de vată;
dopuri pentru urechi
din bumbac;
pentru a preveni
efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii
auriculare prea reci (vertij, greaţă, durere) se vor pregăti
instilaţiile la temperatura camerei fie ţinându-le într-un bol cu
apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe
încheietura mâinii
înainte
de aplicare;
dacă se va folosi
picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a
nu răni canalul auditiv.
Efectuarea
procedurii
se spală mâinile;
se verifică
identitatea pacientului şi urechea afectată;
se verifică
medicamentul care trebuie administrat ca dată de expirare şi se
compară încă o dată cu indicaţia medicului;
se aşează
pacientul culcat pe partea opusă urechii afectate;
se lărgeşte
conductul auditiv trăgând în sus şi în spate de pavilionul
auricular, la adult, pentru a facilita o mai bună pătrundere a
medicamentului;
se şterge orice
secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece
orice colecţie poate reduce efectul medicamentului;
cu urechea corect
poziţionată se aplică numărul indicat de picături ţinând în
aşa fel picurătorul încât picăturile să cadă pe peretele
conductului auditiv şi nu direct pe timpan;
se cere pacientului
să rămână culcat încă 5-10 minute pentru a lăsa medicamentul
să fie absorbit;
se curăţă şi
usucă pavilionul auricular;
se pune un dop de
vată în meatul auricular, lejer, pentru a împiedica scurgerea
medicamentului şi pentru a proteja pacientul de curenţii de aer;
dacă este indicat
se repetă procedura pentru cealaltă ureche la interval de cel puţin
10 minute;
se spală mâinile;
se notează
procedura în fişa de proceduri a pacientului.
6.12
Administrarea medicamentelor pe tegumente
Scop
obţinerea unui
efect terapeutic local;
stimularea
circulaţiei.
Linii
directoare
verificare zonei
tratate este obligatorie pentru depistarea precoce a eventualelor
iritaţii, reacţii alergice;
nu se aplică
niciodată medicamentul fără a curăţa zona tratată de vechea
aplicare, pentru a preveni astfel iritaţia pielii prin acumulare de
reziduuri medicamentoase vechi;
purtarea mănuşilor
este obligatorie pentru a preveni absorbţia medicamentului prin
pielea mâinilor asistentei medicale;
pentru a păstra
medicamentul pe zona tratată şi pentru a proteja lenjeria de corp,
se va acoperi zona tratată cu un pansament semipermeabil
transparent.
Pregătirea
materialelor
Se
pregătesc pe o tavă medicală sau pe cărucior:
medicamentele
prescrise: soluţii, pudre, unguente/creme, mixturi, plasturi;
mănuşi de cauciuc,
comprese de tifon;
spatule, pense
port-tampon;
material pentru
protecţia patului.
Efectuarea
procedurii
Reguli
generale:
se verifică
corespondenţa între medicaţia prescrisă şi cea eliberată de
farmacie;
se verifică
termenul de valabilitate al medicamentelor;
se identifică
pacientul şi zona ce urmează a fi tratată;
se explică
procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după
externare, vor continua să-şi administreze singuri medicamentul;
se asigură
intimitatea pacientului;
se spală simplu
mâinile şi se îmbracă mănuşi de cauciuc;
se aşează
pacientul într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la
zona ce trebuie tratată;
dacă este necesar
se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau
aplicaţiile medicamentoase vechi şi apoi se schimbă mănuşile.
Aplicarea
unguentelor/cremelor:
se aplică crema sau
unguentul pe suprafaţa afectată direct din tub sau cu ajutorul unei
spatule şi se masează zona prin mişcări lente, uşoare, până
când unguentul pătrunde în piele, rămânând un uşor luciu al
pielii;
se îndepărtează
excesul cu o compresă sterilă;
se evită frecarea
zonei pentru a nu produce iritaţii.
Aplicarea
aerosolilor spray:
se agită flaconul
pentru a omogeniza compoziţia;
se ţine flaconul la
15-30 cm de piele şi se pulverizează fin medicamentul pe zona
indicată.
Aplicarea
pudrei:
se usucă suprafaţa
pielii după ce a fost curăţată de reziduuri;
se aplică un strat
subţire de pudră cu ajutorul pulverizatorului sau cu ajutorul unui
tampon de vată, prin scuturare;
se protejează
ochii, căile respiratorii în timpul pulverizării, mai ales dacă
zona tratată se află în proximitate.
Aplicarea
patch-urilor (plasturilor)
se explică
pacientului că patch-ul are mai multe straturi:
stratul care vine în
contact direct cu pielea şi care conţine o mică cantitate de
substanţă medicamentoasă activă;
al doilea strat –
controlează eliberarea treptată a medicamentului din porţiunea
principală a patch-ului;
al treilea strat –
conţine principala doză de medicament, şi este protejat în
exterior printr-un material din poliester şi aluminiu;
se învaţă
pacientul să-şi aplice în locuri potrivite uscate şi fără păr
(partea superioară a braţului, toracele, retroauricular);
se vor evita
regiunile poplitee, plicile coatelor şi zonele cu leziuni;
în cazul în care
accidental patch-ul scapă pe jos, va trebui înlocuit cu unul nou
plasat în alt loc;
patch-ul se aplică
la aceeaşi oră pentru a asigura continuitatea tratamentului;
noul patch se aplică
cu 30 de minute înainte de a-l îndepărta pe cel vechi;
se notează data şi
ora aplicării patch-ului pe suprafaţa lui externă (durata de
aplicare este de regulă de 24 ore);
pacientul va fi
monitorizat pentru depistarea precoce a efectelor adverse (ex. dureri
de cap, hipotensiune la administrarea plasturilor cu nitroglicerină).
6.13
Administrarea medicamentelor pe cale rectală
Medicamentele
care se administrează intrarectal sunt supozitoarele şi unguentele
Supozitoarele
sunt forme medicamentoase solide, de formă conică care au substanţa
activă înglobată într-o masă grăsoasă pe bază de unt de cacao
sau glicerină. Se topesc la temperatura corpului şi sunt absorbite
lent.
Indicaţii
și Contraindicaţii
stimularea
peristaltismului intestinal şi al defecaţiei;
reducerea durerii, a
inflamaţiei şi a iritaţiilor locale;
reducerea febrei şi
a simptomelor specifice unor aparate.
Contraindicaţii:
pacienţi cu
tulburări de ritm întrucât introducerea supozitoarelor intrarectal
stimulează nervul vag şi determină aritmii;
pacienţi operaţi
recent în zona rectului sau a prostatei;
pacienţi cu
rectoragie.
Pregătirea
materialelor
Se
vor pregăti pe căruciorul de lucru:
supozitoarele
rectale, păstrate la frigider până în momentul administrării
pentru a preveni
înmuierea/topirea
lor;
mănuşi de unică
folosinţă;
lubrifiant pentru
supozitoare;
unguentul cu un
aplicator special;
comprese de
tifon/prosoape de hârtie;
Efectuarea
procedurii
Reguli
generale:
se verifică
corespondenţa între medicaţia prescrisă de medic şi cea
eliberată de farmacie;
se verifică
calitatea şi integritatea supozitoarelor, tuburilor cu unguente,
termenul de valabilitate;
se spală mâinile;
se identifică
pacientul şi se asigură intimitatea acestora.
Administrarea
supozitoarelor
se aşează
pacientul în poziţia SIMS (decubit lateral stâng cu membrul
inferior stâng întins şi membrul inferior drept flectat);
se acoperă
pacientul expunându-i doar zona fesieră;
se îmbracă mănuşa
de cauciuc în mâna dominantă;
se scoate
supozitorul din ambalaj şi se lubrifiază vârful la nevoie;
se îndepărtează
fesele cu mâna nedominantă pentru a evidenţia zona anală;
se cere pacientului
să inspire profund pe gură în timpul inserţiei supozitorului
pentru a inhiba senzaţia de defecaţie şi a reduce disconfortul;
se introduce
supozitorul prin anus cu vârful conic şi cu mâna protejată de
mănuşă;
se împinge
supozitorul până trece de sfincterul anal intern, aproximativ 6 cm;
se curăţă zona
anală cu şerveţele de hârtie;
se îndepărtează
mănuşa;
se solicită
pacientului să rămână în aceeaşi poziţie şi să încerce să
ţină cât mai mult supozitorul pentru a-şi face efectul (un
supozitor administrat pentru stimularea defecaţiei trebuie reţinut
cel puţin 20 minute pentru a-şi face efectul);
dacă este cazul, se
exercită presiune pe anus cu o compresă, până când senzaţia de
defecaţie dispare;
se aruncă
materialele consumate în recipientul pentru deşeuri;
se învaţă
pacientul şi/sau familia procedura de introduce a supozitoarelor
dacă administrarea acestora trebuie continuată şi după externare;
se notează
procedura în fişa de proceduri.
6.14
Administrarea medicamentelor pe sondă nazogastrică şi gastrostomă
Administrarea
medicamentelor pe cale enterală în cazul
imposibilităţii/restricţiei de ingestie pe cale orală.
Procedura
se referă la pacienţi care au deja montată fie sonda nazogastrică,
fie gastrostoma.
Indicaţii
obstrucţie la nivel
bucal sau esofagian (cancer, arsuri);
tulburări majore de
deglutiţie (paralizie, dispariţia reflexului de deglutiţie,
alterare vigilenţei).
Linii
directoare
se va evita
administrarea medicaţiei la ora mesei pentru a preveni introducerea
unei cantităţi prea mari de lichide odată (peste 400 ml la
adulţi);
în cazul în care
trebuie administrată şi medicaţia şi masa în acelaşi timp, se
va administra întâi medicaţia;
dacă sonda
nasogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de
aspirare, acesta trebuie oprit şi sonda clampată, cel puţin 30
minute după administrare;
în cazul
administrării medicaţiei pe gastrostomă, se închide capătul
extern al sondei şi se poziţionează aceasta vertical, paralel cu
toracele;
se verifică pielea
din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii.
Pregătirea
materialelor
medicaţia
prescrisă;
aleză;
seringă Guyon sau
seringă obişnuită de 50-60 ml;
comprese de
tifon/şerveţele de unică folosinţă;
recipient pentru
mixarea medicamentelor, dacă este necesar;
pensă pentru
clampat sonda;
apă la temperatura
corpului;
Efectuarea
procedurii
se identifică
pacientul;
se verifică
prescripţia medicală;
se spală simplu
mâinile;
se explică
procedura pacientului conştient;
se aşează
pacientul în poziţie proclivă (capul şi toracele uşor ridicat)
în cazul administrării medicamentelor pe sondă nazogastrică;
se mixează
medicamentele solide şi se dizolvă cu apă;
se aspiră în
seringă soluţia medicamentoasă pregătită sau livrată ca atare;
se verifică
permeabilitatea sondei;
se ataşează
seringa la sonda nasogastrică şi se introduce lent soluţia;
se administrează
soluţia medicamentoasă pe sonda de gastrostomă direct din seringă
sau pe pâlnie, pacientul fiind aşezat în poziţie şezândă sau
semişezândă;
se spală sonda
nasogastrică sau gastrostoma cu 30-50 ml de apă caldă pentru a
îndepărta urmele de medicament;
se detaşează
seringa şi se clampează sonda nazogastrică pentru 20-30 de minute
după administrarea medicamentelor; se astupă orificiul extern al
gastrostomei şi se fixează în poziţie verticală, paralelă cu
toracele, cu o fază condusă circular în jurul abdomenului;
se poziţionează
pacientul pe partea dreaptă încă 30 min. pentru a facilita
pătrunderea medicamentelor în stomac şi pentru a preveni refluxul
gastro-esofagian;
se notează
procedura în fişa de proceduri a pacientului.
6.15
Administrarea medicamentelor pe cale vaginală
Scop
Aplicarea
unguentelor, a capsulelor moi și ovulelor, a comprimatelor care
conțin substanțe
antiparazitare/antibacteriene/antimicotice/hormonale în interiorul
cavității vaginale.
Indicații
și Contraindicații
Indicații:
inflamații ale
mucoasei vaginale produse de bacterii parazite, trichomonas sau
ciuperci parazite (candida);
atrofie vaginală
prin carență estrogenică;
întârzierea
cicatrizărilor cervico-vaginale.
Contraindicații:
alergie la una din
componentele medicamentelor;
cancer
estrogenodependent (pentru cele care conțin hormoni);
sarcină, alăptare.
Pregătirea
materialelor
unguent/cremă de uz
vaginal, ovule, capsule moi, comprimate;
aplicator de cremă;
mănuși de unică
folosință;
comprese de tifon;
material pentru
spălătură vaginală (dacă este necesar).
Efectuarea
procedurii
se verifică
prescripția medicală și se confruntă cu medicamentele
eliberate/procurate;
se verifică
termenul de valabilitate;
se identifică
pacienta;
se evaluează
capacitatea acesteia de a-și administra singură medicamentele;
se face instruirea
privind administrarea;
se asigură
intimitatea;
se așează pacienta
în decubit dorsal cu genunchii flectați, coapsele depărtate sau în
decubit lateral;
se spală mâinile
și se îmbracă mănuși de unică folosință;
Administrarea
ovulelor, capsulelor, tabletelor
se scoate
medicamentul din ambalaj;
folosind două
comprese se îndepartează labiile mari evidențiând orificiul
vaginal;
se introduce
medicamentul în canalul vaginal și se împinge ușor până în
fundul de sac posterior;
se instruiește
pacienta să rămână în decubit 15 minute pentru a favoriza
topirea și absorbția;
unele tablete
(tricomicon) se umezesc ușor aproximativ 30 de secunde înainte de
administrare;
administrarea se
face de regulă seara, uneori și dimineața.
Administrarea
cremelor cu ajutorul aplicatoarelor
se deschide tubul de
cremă perforând capacul de aluminiu cu extremitatea opusă a
capacului;
se înșurubează
aplicatorul pe filetul tubului;
se presează tubul
în partea terminală până la umplerea completă a aplicatorului cu
cremă;
în caz de
rezistență a pistonului, acesta se retrage puțin;
se detașează
aplicatorul și se închide tubul;
în poziție culcat,
cu genunchii flectați, depărtați, se introduce cu atenție
aplicatorul profund în vagin;
se împinge pistonul
până la completa golire a aplicatorului;
se retrage
aplicatorul fără a atinge pistonul;
după utilizare
aplicatorul se spală cu apă călduță și săpun, se usucă și se
păstrează în cutie până la folosirea următoare.
Supravegherea și
instruirea pacientei după administrare pentru continuarea
tratamentului
pacienta poate acuza
local, uneori, fenomene de sensibilizare (arsuri, iritaii) ceea ce
impune anunțarea medicului;
tratamentul nu se
întrerupe în timpul menstruației;
în cazul
vaginitelor se tratează și partenerul;
în timpul
tratamentului nu se fac spălături vaginale, decât la indicația
medicului;
nu se folosesc
tampoane intravaginale.