NUTRITIE SI DIETETICA - CURS 4

NUTRIŢIA ADOLESCENTULUI

Adolescenţa este una din cele mai provocatoare perioade ale dezvoltării umane, vârstă de graniţă în care apar caracterele sexuale secundare şi se desăvârşeşte în cea mai mare parte modelarea viitorului adult. Caracteristice acestei etape sunt:

creşterea necesarului de nutrienţi datorită dezvoltării şi creşterii rapide în înălţime;

au loc modificări ale obiceiurilor alimentare şi ale stilului de viaţă;

pot apărea necesităţi suplimentare în anumite situaţii particulare: sport, sarcină, tulburări ale comportamentului alimentar, consum de alcool şi droguri.

Caracteristici fiziologice

Pubertatea este procesul fiziologic de transformare a copilului în adult. Are loc o creştere accelerată staturală (20% din înălţime) şi ponderală (50% din greutate). Această creştere are loc în 5-7 ani, iar o parte importantă a acesteia în 18-24 de luni.

Fetele încep pubertatea cu 2 ani mai devreme decât băieţii. În cursul pubertăţii au loc schimbări ale compoziţiei corporale. În perioada prepubertară proporţia masei grase şi a celei musculare este similară la băieţi şi la fete, ponderea ţesutului adipos fiind de 15-19%. În cursul pubertăţii fetele acumulează mai mult ţesut adipos, acesta reprezentând 22-26% din masa corporală, faţă de 15-18% la băieţi. În cursul pubertăţii băieţii câştigă de două ori mai multă masă musculară decât fetele. Are loc modificarea cantitativă şi a localizării ţesutului adipos. La fete ţesutul adipos creşte de la 17% din greutate la 24% în cursul adolescenţei. La băieţi ţesutul adipos scade în această perioadă, dar creşte de aproximativ 5 ori dispoziţia de tip central a acestuia, în timp ce la fete creşte de 3 ori. Acest lucru este explicat de efectele hormonilor androgeni, care determină dispunerea centrală a ţesutului gras la băieţi.

Modificări psihologice

Modificările emoţionale şi psihologice din această perioadă sunt rapide. În adolescenţă se dezvoltă capacitatea de abstractizare, spre deosebire de copilărie, când gândirea este concretă. În prima perioadă a adolescenţei, copilul este preocupat de corp şi de imaginea corporală, manifestă încredere şi respectă adulţii, e anxios în ceea ce priveşte relaţiile cu alţi copii, e ambivalent în ceea ce priveşte autonomia. Implicaţiile acestei perioade sunt apariţia încercărilor de îmbunătăţire a imaginii corporale, dorinţa de a obţine rezultate imediate. În stabilirea unei diete este important să se stabilească obiective pe termen scurt.

În a doua perioadă, adolescentul devine din ce în ce mai mult influenţat de anturaj, manifestă neîncredere în adulţi, îşi exprimă din ce în ce mai mult independenţa. La sfârşitul adolescenţei s-a stabilit o imagine corporală, individul este independent, are stabilită o listă de valori, dezvoltă relaţii permanente, face planuri de viitor. În această perioadă creşte interesul pentru sănătate. Sfaturile dietetice se pot adresa unor obiective pe termen lung. Adolescenţii sunt deschişi informaţiilor oferite de personalul medical, dar sfaturile nutriţionale trebuie să fie explicate raţional şi argumentate.

Recomandări privind consumul de nutrienţi

Necesităţile energetice variază în funcţie de vârstă, sex, gradul activităţii fizice şi stadiul maturizării sexuale. Metabolismul bazal este crescut, datorită creşterii tisulare, ceea ce determină necesitatea unui aport energetic cu 50% mai mare ca al adultului. Necesarul caloric trebuie să asigure atât activitatea fizică cât şi necesităţile pentru creştere (se adaugă 25 kcal/zi pentru procesul de creştere).

Necesităţile energetice la pubertate

Vârsta (ani)	kcal/zi	kcal/kgcorp	kcal/cm
fete
11-14	2200	47	14
15-18	2200	40	13,5
19-24	2200	38	13,4
băieţi
11-14	2500	55	16
15-18	3000	45	17
19-24	2900	40	16,4

Necesarul de proteine este legat mai mult de stadiul de dezvoltare decât de vârsta cronologică. Aportul mediu recomandat de proteine este de 45-72 g/zi. Un aport redus de proteine conduce la încetinirea creşterii şi la o scădere a masei musculare şi poate să apară în cazul utilizării unor diete restrictive, a tulburărilor de comportament alimentar sau a unor afecţiuni cronice. Aportul excesiv de proteine poate interfera cu metabolismul calciului şi creşte necesarul de lichide.

Necesarul proteic la adolescent

Vârsta (ani)	Necesarul mediu	Recomandări
	estimativ	dietetice
9-13	0,76 g/kgcorp/zi	0,95 g/kgcorp/zi
14-18
Băieţi	0,73 g/kgcorp/zi	0,85 g/kgcorp/zi
Fete	0,71 g/kgcorp/zi	0,85 g/kgcorp/zi

Fibrele alimentare – aportul de alimente bogate în fibre alimentare trebuie încurajat pentru a scădea riscul dislipidemiei şi a dezvoltării cancerului de colon la vârsta adultă. Scăderea consumului de fructe şi legume este frecvent întâlnită în adolescenţă.

Micronutrienţii au un rol important în creşterea şi dezvoltarea adolescentului. Calciul – necesarul de calciu este mai mare decât în copilărie sau în perioada adultă

datorită creşterii musculare şi osoase importante şi a modificărilor endocrine. În perioada de vârf a creşterii pubertare depunerea de calciu este dublă faţă de restul perioadei de adolescenţă, 45% din masa osoasă adăugându-se în adolescenţă. Necesarul minim de calciu este de 1300 mg/zi. Aportul de calciu este deseori insuficient, datorită unui consum inadecvat de produse lactate şi excesului de băuturi răcoritoare la această vârstă. Conţinutul crescut de fosfor al acestora exacerbează problema aportului insuficient, prin alterarea raportului calciu/fosfor. Lipsa

exerciţiului fizic contribuie la mineralizarea insuficientă a oaselor. Aportul scăzut de calciu în adolescenţă creşte riscul apariţiei osteoporozei la vârsta adultă.

Fierul – la băieţi creşterea masei musculare este însoţită de o creştere a volumului sangvin. La fete fierul este pierdut lunar la menstruaţie. Anemia feriprivă se întâlneşte la 8% din adolescente şi determină scăderea răspunsului imun şi a rezistenţei la infecţii, încetinirea creşterii ponderale şi scăderea capacităţii de concentrare, cu slabe rezultate şcolare. Mulţi adolescenţi au un aport de fier inferior celui minim recomandat (15-18 mg/zi).

Zincul este esenţial pentru creştere şi maturizarea sexuală. Limitarea aportului de zinc conduce la afectarea creşterii şi a dezvoltării caracterelor sexuale secundare. Există studii care arată că un aport deficitar de zinc conduce la apariţia acneei.

Vitamine – necesarul de vitamine este crescut. Datorită creşterii necesităţilor energetice sunt necesare cantităţi suplimentare de tiamină, riboflavină şi niacină. Se recomandă suplimentarea aportului de vitamina D în timpul anotimpului rece, prin administrarea suplimentară de 100 000-200 000 UI.

Tulburări nutriţionale de risc asociate vârstei

Obezitatea – prevenirea şi tratamentul cât mai precoce este important, mai ales în familiile cu risc (diabet, dislipidemii, obezitate). Este o greşeală să se considere că pubertatea reglează lucrurile. Nu trebuie lăsate să se dezvolte conduitele alimentare ce o favorizează.

Adolescenţa este o perioadă critică în dezvoltarea obezităţii. Acest risc este mai mare la fete, datorită perioadelor diferite de maturizare între sexe şi a modificărilor în distribuţia ţesutului gras ce are loc în această perioadă. Majoritatea fetelor încep pubertatea după 10 ani şi îşi termină dezvoltarea la 15 ani, în timp ce băieţii încep această perioadă la 12 ani şi o termină la 18 ani. Ţesutul adipos creşte la fete în perioada adolescenţei, în timp ce la băieţi scad depozitele de ţesut gras, ei crescând mai mult în înălţime şi câştigând mai multă masă slabă. S-au realizat studii care demonstrează că un debut mai precoce al pubertăţii este asociat cu un risc mai mare al obezităţii. Se pare că momentul debutului pubertăţii are un efect mai important pe termen lung asupra greutăţii decât IMC la debutul menarhei.

Malnutriţia – poate fi corelată cu o creştere rapidă în înălţime, caz în care este important să se asigure o dietă echilibrată adecvată. Dacă este legată de un aport caloric insuficient sau de lipsa apetitului, se va identifica rapid cauza. Cel mai frecvent aceasta este de natură psihologică. Încercarea de a forţa alimentarea determină agravarea anorexiei. Anorexia mentală reprezintă o problemă de sănătate publică în unele zone ale lumii, mai ales la fete.

Dislipidemiile – sunt mai frecvente la tinerii cu istoric familial de afecţiuni cardiovasculare, diabet, obezitate. Se recomandă screening-ul colesterolemiei la adolescenţii care:

au părinţi cu hipercolesterolemie;

au rude de gradul I cu boli cardiovasculare sau cerebrovasculare sub 55 ani;

au alţi factori de risc cardiovascular: fumat, obezitate.