A
ABCES/abscess
(lat.
abcessus
=
corupere, distrugere)
Infecţie
localizată, cu acumulare de puroi şi inflamaţie masivă, cauzată
de o bacterie – mai frecvent stafilococ sau streptococ, dar şi de
alte bacterii aerobe sau anaerobe.
ABLAŢIE/ablation
(lat.
ablatio
=
suprimare) Acţiunea
de
a îndepărta total sau parţial un organ.
ABULIE/abulia
(gr.
a
=
f
ără;
boyle
=
voinţă) Lipsa totală
a
voinţei, incapacitatea de a trece de la idee la acţiune.
ACCIDENT
(VASCULAR
CEREBRAL)/stroke
(lat.
accidens
=
întâmplare) Atacuri de paralizii/pareze, cauzate
de
ischemia sau hemoragia în diferite teritorii cerebrale.
ACLORHIDRIE/achlorhydria
(a
=
fără;
cloros
=
ver-de) Lipsa acidului clorhidric la nivelul stomacului.
ACNEE/acne
(gr.
akmê
=
vârf) O boală
comună
a
pielii
apărută
în adolescenţă, mai ales la băieţi, şi care este de fapt o
inflama ţie a glandelor sebacee. Acestea secretă sebum în exces şi
astfel apare şi infecţia locală bacteriană. Cauzele exacte nu
s-au stabilit, dar s-a făcut legătura cu hormonii masculini în
exces. Afectează mai ales faţa.
ACORIE/
(gr.
a
=
fără;
koros
=
saţietate) Absenţa senza-ţiei de saţietate; bulimia este
echivalentul ei compor-tamental.
ACROCEFALIE/acrocephalia
(gr.
akros
=
vârf, ascu-ţit; kephali
= cap) Craniu în formă de turn.
ACROCIANOZĂ/acrocyanosis
(gr.
akros
=
vârf;
kya-nos
=
albastru) Coloraţia albăstruie a extremităţilor.
ACROFOBIE/acrophobia
(gr.
akros
=
vârf, extremi-tate; phobos,
phobia
= teamă) Tulburare psihică ce se caracterizează prin teama de
înălţimi.
ACROMEGALIE/acromegaly
(gr.
akros
=
vârf, extre-mitate; megalos
= mare) Boală caracterizată prin creşterea exagerată a oaselor
feţei şi a extremităţilor membrelor, datorată unui hiperfuncţii
a hipofizei (secreţia în exces a hormonului STH) survenită la
vârsta adultă.
ACUPUNCTURĂ/
(lat.
acus
=
ac;
punctura
=
înţepătură)
Metodă
terapeutică ce foloseşte ace fine pentru a atinge diferite puncte
specifice fiecărei boli.
ACUT/acute
(lat.
acus
=
ac, sau
acer
=
ascuţit) Despre o
boală:
care se instalează brutal, cu semne şi simptome zgomotoase.
ADENITĂ/adenitis
(gr.
adên
=
glandă, sufix
ită
=
inflamaţie)
Inflamaţie a ganglionilor limfatici.
ADENOID/adenoid
(gr.
adenoeides:
aden/adenos
=
glan-dă; eidos/oid
= sub formă de) Care are forma unei glande.
ADENOCARCINOM/adenocarcinoma
(gr.
aden
=
glandă;
gr. karkinoma
= cancer) Tumoră malignă a unui epiteliu glandular.
ADENOPATIE/adenopathy
(gr.
aden
=
glandă;
pathos
=
durere, suferinţă) Boală a ganglionilor limfatici
caracterizată
prin creşterea în volum a acestora. Poate fi inflamatorie,
infecţioasă sau tumorală.
ADIPSIE/adipsia,
adipsy (gr.
a
=
fără,
dypsa
=
sete)
Lipsa
senzaţiei de sete.
AEROB/aerobic
(gr.
aêr
=
aer;
bios
=
viaţă) Se refer
ă
la
microorganismele
care nu se pot dezvolta decât în prezenţa aerului oxigenat.
AEROCOLIE/aerocholia
(gr.
aêr
=
aer;
kolon
=colon)
Acumularea
în exces a aerului în tubul digestiv (colon). Poate fi de natură
funcţională sau poate semnala prezenţa unei boli mai grave.
AEROFAGIE/aerophagia
(gr.
aêr
=
aer;
phagein
=
a
înghiţi,
a mânca) Înghiţirea de aer în exces în timpul meselor, cu
senzaţia neplăcută de plenitudine gastrică.
AFAZIE/aphasia
(gr.
a
=
fără;
phasis
=
vorbire) Pier-derea parţial ă sau totală a vorbirii articulate,
sau a capacităţii de a înţelege limbajul vorbit, ca urmare a unei
leziuni cerebrale.
AFRODISIAC/aphrodisiac
(după
numele
zeiţei
Aphro-dita,
din mitologia greacă, a dragostei
şi
frumuseţii)
Substanţă
chimică naturală sau sintetică având rolul de a influenţa
pozitiv libidoul.
AFTE/aphtous
(ulcerations) (gr.
aptein
=
a arde) Lezi-uni albicioase şi foarte dureroase ale mucoaselor.
AGENEZIE/agenesia
(gr.
a
=
făr
ă;
genesis
=
formare)
Lipsa
formării unui organ sau a unei părţi componente a organismului, în
timpul dezvoltării embrionare.
AGNOZIE/agnosia
(gr.
a
=
fără;
gnosis
=
cunoaş
tere)
Incapacitatea
de a percepe senzorial obiectele şi de a le recunoaşte.
AGONIE/agony
(gr.
agon
=
luptă, efort istovitor,
agonia
=
zbucium) Stare terminală a unui organism.
AGORAFOBIE/agoraphobia
(gr.
agora
=
piaţă
publică;
phobos/phobia
=
teamă) Teama patologică
de
spaţii des-chise, de locuri publice.
AKINEZIE/akinezia
(gr.
a
=
fără;
kinesis
=
mişcare)
Diminuare
până la abolire a motilităţii, în absenţa paraliziei.
ALBINISM/albinism
(lat.
albus
=
alb) Anomalie ere-ditară datorată lipsei unui pigment (melanina),
caracterizată prin piele foarte albă, păr alb sau blond deschis şi
iris roşu. Se întâlneşte la oameni şi la unele animale.
ALBUMINURIE/albuminuria
(gr.
ouron
=
urină) Pre-zenţa proteinelor (albuminei) în urină.
ALCOOLISM/alcoholism
(arab
ă
=
al-kuhl
=
antimoniu
pulverizat)
Boală în care persoana este dependentă, fizic şi psihic, de
consumul de alcool.
ALERGEN/allergen
(gr.
allos
=
altul;
ergon
=
reacţie,
muncă;
gennan
=
a produce) Substanţă sau material capabil să inducă o reacţie
alergică.
ALERGIE/allergy
(gr.
allos
=
altul;
ergon
=
reacţie,
muncă)
Condiţie cu înaltă susceptibilitate la un alergen care în
aceleaşi cantităţi este indiferent pentru ceilalţi.
ALEXIE/alexia
(gr.
a
=
fără;
lexis
=
lectură) Inca-pacitatea congenitală sau dobândită (de exemplu
după un accident cerebral) de a citi.
ALOPATIE/allopathy
(gr.
allos
=
altul, altceva;
pathos
=
durere,
boală) Metodă de tratament care implică folosirea
medicamentelor
cu efect contrar mecanismelor bolii.
Antonim:
homeopatie.
ALOPECIE/alopecia
(gr.
alopekia)
Formă
comună
de
chelie
permanentă, frecventă la bărbaţi. Tendinţa la chelie este
ereditară, de obicei moştenită din partea familiei mamei.
AMAUROZĂ/amaurosis
(gr.
amauros
=
întunecat,
obscur)
Cecitate mai mult sau mai puţin completă, datorată unei afecţiuni
a nervului optic sau a centrilor nervoşi, fără lezarea ochiului.
AMBLIOPIE/amblyopia
(gr.
amblys
=
slab;
ops
=
vedere)
Diminuarea acuităţii vizuale fără modificări organice ale
ochiului.
AMBULATOR/ambulatory
(lat.
ambulans
=
care
merge)
Referitor la tratamentul medical desfăşurat în afara unei unităţi
spitaliceşti.
AMELIORARE/amelioration
(lat.
melior
=
mai bine)
Faptul
de a se simţi mai bine, de a se îmbunătăţi starea cuiva.
AMENOREE/amenorrhea
(gr.
a
=
fără;
mên
=
lună;
rhein
=
a curge) Lipsa menstruaţiei, primară
sau
secundară.
AMIGDALĂ/tonsil
(gr.
amygdalê
=
migdală) Oricare
dintre
organele limfoide ale gâtului.
AMIGDALITĂ/tonsilitis
(gr.
amygdalê
=
migdală, sufix
ită)
Inflamaţia amigdalelor.
AMIGDALECTOMIE/tonsilectomy
(gr.
amygdalê
=
migdală;
ektomi
= tăiere, extragere) Ablaţia chirurgicală a amigdalelor.
AMNEZIE/amnesia
(gr.
amnêsia,
din
a
=
f
ără;
mnymis/mnysis
= amintire,
memorie) Pierderea parţială
sau
totală
a memoriei, temporară sau definitivă.
AMPUTAŢIE/amputation
(lat.
am,
amb
=
în jur;
putare
- a tăia) Acţiunea de a amputa, medical sau accidental, un segment de corp.
ANAEROB/anaerobic
(gr.
an
=
fără;
aêr
=
aer;
bios
=
viaţă)
Se referă la microorganismele care se pot dezvolta în absenţa
aerului oxigenat. Termen introdus în 1863 de către Louis Pasteur.
ANAFILACTIC/anaphylactic
(şoc)
(gr.
an
=
fără;
pro
-
phylaxis
=
profilaxie, apărare). Formă
de
şoc.
Reacţie
violentă
la un alergen,
ameninţătoare de viaţă.
ANAFILAXIE/anaphylaxy
(gr.
an
=
fără, contra;
phylaxis
=
protecţie) Hipersensibilitate la o substanţă
străină,
rezultată prin contactul anterior sensibilizant cu agentul cauzator.
ANALGEZIE/analgesia
(gr.
an
=
fără;
algos
=
durere)
Incapacitatea
de a simţi durerea.
ANALGEZIC/analgesic
(gr.
an
=
fără;
algos
=
durere)
Medicament
care reduce sau elimină complet durerea (care produce analgezie).
ANAMNEZĂ/anamnesis
(gr.
anamnêsis
=
amintire) An-samblul informaţiilor pe care medicul le solicită când
reconstituie istoricul bolii/bolilor pacientului.
ANASARCĂ/anasarca
(gr.
ana
=
prin, de sus până
jos;
sarx,
sarkos
=
carne) Edem generalizat, care afectează
ţesutul
conjunctiv şi seroasele.