E
ECHIMOZĂ/ecchymosis
(gr.
ecchymosis
=
scurgere)
Erupţie
cutanată apărută prin extravazarea sângelui sub piele, în urma
unui traumatism.
EMBOLIE/embolism
(gr.
embolê
=
irupere) Migrarea
prin
sânge a unui fragment de tromb sau grăsime, dintr-o regiune a
corpului în alta.
EMBRION/embryo
(gr.
endon
=
din
interior;
bryein
=
a
se
umfla) Dezvoltarea organismului (uman) din momentul nidării până
la sfârşitul primelor opt săptămâni ale sarcinii.
EMETIC/emetic
(gr.
emein
=
a vomita) Substanţă
care
poate
declanşa vărsătura.
ECLAMPSIE/eclampsia
(gr.
eklampsis
=
apariţie
bruscă)
Complicaţie a sarcinii apărută în ultimul trimestru,
caracterizată prin convulsii.
EMFIZEM/emphysema
(gr.
emphysema
gonflare)
Umflarea alveolelor pulmonare ţesuturi ca urmare a infiltrării cu
aer elasticităţii.
- umflătură, sau a altor şi pierderii
ECOLALIE/echolalia
(gr.
eko
=
ecou;
lalein
=
a vorbi)
Repetarea
în ecou a cuvintelor interlocutorului, apărută în boli psihice.
ECTAZIE/ectazia
(gr.
ektasis
=
dilatare) Dilatarea unei
structuri
tubulare.
ECZEMĂ/eczema
(gr.
ekdzema
=
erupţie cutanată)
Dermatoză
pruriginoasă de cauze foarte variate, caracterizată prin apariţia
unei erupţii roşii cu vezicule, descuamări etc.
EDEM/edema
(gr.
edema/oidima
=
umflătur
ă)
Acumu-lare patologică de lichid în ţesuturi, cu umflarea lor.
EJACULARE/ejaculation
(lat.
ejaculare
=
a
ţâşni)
Expulzarea
violentă şi sacadată a spermei acumulate sub presiune în uretra
posterioară, prin penisul erectil.
EMBOL/embolus
(gr.
embolos
=
piston) Cheag de sânge
mobil,
aflat în circulaţia generală, care poate oblitera un vas şi
produce, astfel, o embolie.
ENANTEM/enanthema
(gr.
endon
=
din interior;
anthein
=
a înflori) Erupţie la nivelul mucoaselor (mucoasa
bucală)
caracteristică bolilor infecţioase.
ENCEFALITĂ/encephalitis
(gr.
enkephalos
=
creier,
sufix
ită
=
inflamaţie) Inflamaţie a creierului produsă de virusuri, toxine
bacteriene; uneori este afectat şi meningele.
ENCEFALOPATIE/encephalopathy
(gr.
enkephalos
=
creier;
pathos
= durere, suferinţă) Orice afecţiune a encefalului, inflamatoare,
metabolică etc.
ENDEMIE/endemia
(gr.
endemon
nosema
=
boală
fixată
la
un popor) Boală care aparţine în mod particular unei regiuni
geografice (exemplu guşa endemică, în regiunile cu deficit de
iod).
ENDOCARDITĂ/endocarditis
(gr.
endon
=
din
interior;
kardia
= inimă, sufix ită
=
inflamaţie) Inflamare a endocardului, de obicei a celui valvular.
Se poate manifesta acut sau subacut şi reprezintă, în fapt, o
formă complexă de septicemie.
ENDOCRIN/endocrine
(gr.
endon
=
din interior;
krinein
- a separa) Produs de secreţie care se varsă direct în sânge. Pentru glandele endocrine, produsul de secreţie este hormonul.
ENTERITĂ/enteritis
(gr.
enteron
=
intestin, sufix
ită
=
inflamaţie)
Inflamaţie a intestinului subţire.
ENTORSĂ/ligament
tear (franceza
veche
entordre
=
a
răsuci)
Lezarea ligamentelor unei articulaţii, fără deplasarea
suprafeţelor articulare. Apare în urma unor mişcări bruşte,
forţate.
ENUREZIS/enuresis/bed–wetting
(gr.
enourein
=
a
urina
în) Emisie involuntară şi inconştientă a urinei, de obicei
noaptea, la copii care au depăşit vârsta normală a deprinderilor
de curăţenie corporală (2-4 ani). Poate fi primară, atunci când
copilul creşte fără să deprindă acest lucru, sau secundară,
când apare după o perioadă de normalitate.
EPIDEMIE/epidemic
(gr.
epi
=
pe;
demos
=
popor)
Afectarea
concomitentă a unui mare număr de oameni de o boală contagioasă.
EPILEPSIE/epilepsy
(gr.
epilêpsia
=
atac, din
epi
=
pe,
lepty
=
slab, subţire) Boală
care
se manifestă
sub
form
ă
de
crize
violente cu convulsii, pierderi ale cunoştinţei sau halucinaţii.
EPISTAXIS/epistaxis
(gr.
epi
=
pe;
staxis
=
curgere)
Sângerare,
minoră sau mare, din nas. Cauzele sunt multe: iritaţie locală,
traumatisme, infecţii, uscăciune a mucoaselor, hipertensiune
arterial ă, leucemii, tulburări ale coagulării, tumori (ultimele
fiind mai grave, dar şi mai rare).
ERECŢIE/erection
(lat.
erectio
=
ridicare) Creşterea
volumului
şi consistenţei penisului, permiţând astfel copulaţia.
EREDITAR/hereditary
(lat.
heres
=
moştenitor) Legat
de
ereditate = capacitatea organismelor vii de a transmite o serie de
caracteristici morfologice, fiziologice şi biochimice proprii
speciei. Boală ereditară = boală transmisă de la o generaţie la
alta.
ERITEM
(SOLAR)/erythema
(gr.
erythêma
=
roşeaţă)
Reacţie
a epidermului datorată expunerii excesive la soare, produsă de
ultravioletele tip B.
ERITROCIT/erythrocyte/red
blood cell (gr.
erythêma
- roşeaţă; cytos = celulă, cavitate) Celulă din fluxul sanguin, anucleată, transportoarea hemoglobinei.
ESCARĂ/eschar
(gr.
eskhara
=
foc) Gangrenă
umedă,
circumscrisă,
profundă, apărută la pacien ţi imobilizaţi mult timp în zonele
de maximă presiune (ex. fese, călcâie).
ESOFAGITĂ
(DE REFLUX)/esophagitis (gr.
oisophagos
=
care poartă
ceea
ce mâncăm; sufix
ită = inflamaţie).
Inflamarea esofagului, de obicei în porţiunea lui inferioară. Este
cauzată de regurgitarea sucului gastric acid.
ETIOLOGIE/etiology
(gr.
aitia
=
cauză;
logos
=
ştiinţă)
Studiul
tuturor cauzelor care duc la apariţia unei boli.
EUFORIE/euphoria
(gr.
eu
=
bun;
pherein
=
a duce, a
purta)
Stare intens ă de bine, de bună dispoziţie, de obicei nemotivată.
Poate fi provocată chimic.
EUTANASIE/euthanasia
(gr.
eu
=
bun;
thanatos
=
moarte)
Acţiunea de provocare a morţii unui individ (animal sau om)
suferind de o boală incurabilă, pentru a-i curma suferinţa.
EUTOCIE/eutocia
(gr.
eu
=
bun;
tokos
=
a naşte)
Naştere
care se desfăşoară normal.
EXANTEM/exanthema
(gr.
exanthema
=
eflorescent,
din
ex
= afar ă, anthos
= floare) Apariţia pe suprafaţa tegumentelor a unor leziuni
cutanate (papule, macule etc.)
EXOCRIN/exocrine
(gr.
ex
=
afară;
krinein
=
a separa)
Produs
de secreţie care se varsă printr-un canal excretor în exteriorul
corpului, sau într-o cavitate a acestuia.
EXPECTORAŢIE/expectoration
(lat.
ex
=
afară;
pectus
- piept) Eliminarea prin tuse a unor secreţii bronşice excesive.