PREVENIREA INFECŢIILOR NOZOCOMIALE
Capitolul 1 CONTROLUL INFECŢIILOR
1.1 Definiţie, factori şi surse de contaminare, căi de transmitere
Definiţie
Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării(actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie pacientul – datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul medical – datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării
Factori şi surse de contaminare intraspitaliceşti
Agenţii responsabili de contaminare sunt foarte numeroşi. Ei determină infecţii mai mult sau mai puţin grave. Adesea devin rezistenţi la tratamente.
Agenţii patogeni sau microbii (nume generic dat de Pasteur organismelor unicelulare invizibile cu ochiul liber) sunt:
bacteriile aerobe şi anaerobe din genul cocilor şi bacililor;
ciuperci sau levuri care determină micoze;
paraziţii responsabili de parazitoze;
virusurile (hepatotrope, neurotrope, etc.);
prionii.
Sursele de contaminare în spital sunt reprezentate de:
pacienţi;
personal de îngrijire;
vizitatori;
echipamente şi suprafeţe contaminate, ex. lenjerie de pat, saltele, toalete comune, etc.;
secreţii, excreţii, probe de laborator, răni/plăgi;
materiale utilizate contaminate;
alimentaţie.
Pacienţii spitalelor sunt mai susceptibil la infecţii datorită rezistenţei naturale diminuate de boală sau de unele medicamente (imunodepresoare, chimioterapice).
Toaletele comune sau proximitatea altor pacienţi măresc riscul infecţiilor încrucişate.
Căi de transmitere
Principalele căi de transmitere a infecţiilor sunt:
transmiterea interumană, cea mai frecventă este prin intermediul mâinilor;
calea aeriană, prin tuse, strănut, expectoraţie (picăturile lui Flugge), este responsabilă de apariţia unui procent de 10% dintre infecţiile nosocomiale. Aerosolii din dispozitivele de curăţare sau din seringi pot transporta particule microscopice ale organismelor care se găsesc în suspensie în aer şi care pot fi inhalate cu uşurinţă;
inoculare cu ace sau soluţii contaminate;
penetrarea organismului cu ocazia sondajelor urinare, intubaţiei orotraheale, inciziei operatorii.
1.2 Politici şi programe de supraveghere şi control a infecţiilor
Pentru a îndruma instituţiile furnizoare de îngrijiri medicale în eforturile lor de a ţine sub control infecţiile, în anul 1970, centrele pentru controlul bolilor au publicat un manual care detalia 7 categorii de proceduri de izolare. Recomandările au fost revizuite în anul 1983 cu următoarele scopuri:
reducerea procedurilor inutile;
utilizarea procedurilor invazive în unităţile de îngrijire intensivă;
contracararea răspândirii agenţilor patogeni rezistenţi la tratament.
În anul 1985, centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie introduc precauţiunile universale prin care se recomandă personalului medical să poarte echipamentul de protecţie pentru a reduce posibilitatea contactului direct cu sângele şi alte fluide provenite de la pacienţi.
În 1996, centrele pentru controlul bolilor şi prevenţie au introdus precauţiunile standard ca bază a normelor de izolare. Au fost adăugate precizări privind alte 3 căi de contaminare şi protocoalele standard cu scopul prevenirii transmiterii infecţiilor în rândul pacienţilor, personalului şi vizitatorilor.
În prezent în toate spitalele există departamentul de supraveghere şi control a infecţiilor intraspitaliceşti care colectează date privind episoadele infecţioase şi sănătatea personalului şi care furnizează informaţii privind riscurile potenţiale. Lunar sau trimestrial fiecare secţie raportează, către acest departament, numărul şi tipul de infecţii intraspitaliceşti. În funcţie de politica spitalului se propun măsuri de audit şi de combatere a acestor infecţii.
Politicile şi procedurile de control a infecţiilor trebuie să fie clare şi cunoscute de întregul personal medical. Pentru a ţine sub control infecţiile sunt disponibile următoarele mijloace: decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia, antisepsia şi sterilizarea.
Decontaminarea, în practica medicală, se adresează exclusiv materialului murdar şi se aplică materialelor inerte (suprafeţe, instrumente). Are drept scop diminuarea numărului de microorganisme înainte de curăţare, protejarea personalului de o contaminare (instrumente de la sala de pansamente sau sala de operaţii) şi evitarea diseminării microorganismelor în mediul înconjurător.
Curăţenia este acţiunea care constă în îndepărtarea murdăriei (spălarea podelelor, suprafeţelor de lucru, etc.) şi precede celelalte operaţii cu excepţia decontaminării (ex: instrumentele murdare se pun în soluţie dezinfectantă înainte de a fi spălate/curăţate de sânge, secreţii, etc.)
Dezinfecţia este operaţia care se aplică pe medii inerte. Este treapta superioară a decontaminării şi se aplică numai pe materiale şi suprafeţe curate. Nu se dezinfectează decât ceea ce este curat. Curăţenia şi dezinfecţia pot fi realizate în aceeaşi operaţie pe o suprafaţă datorită utilizării produselor de curăţenie/dezinfecţie. Cu toate aceste, dacă dezinfecţia înlocuieşte sterilizarea unui obiect, ea trebuie, în mod imperativ să se facă în 2 timpi separaţi (curăţire apoi dezinfecţie) utilizând produse diferite.
Antisepsia este o metodă de combatere a infecţiei care se aplică la nivelul ţesuturilor vii, eliminând sau distrugând microorganismele prezente în momentul derulării procedurii.
Decontaminarea, curăţenia, dezinfecţia concură asepsia care reprezintă un ansamblu de măsuri preventive ce împiedică introducerea germenilor patogeni în organism.
Igiena este un ansamblu de principii şi practici care vizează ameliorarea sănătăţii şi presupune:
o stare de spirit;
luarea la cunoştinţă (informarea);
un comportament individual şi colectiv;
o filozofie şi o morală;
un ansamblu de reguli de muncă.
1.3 Ghid de precauţii universale
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare (Anexa 5) defineşte conceptul de „precauţiunilor universale” şi stabileşte modalitatea de aplicare a acestora.
Conceptul de precauţiuni universale se referă la sânge şi alte lichide organice (secreţii, excreţii, drenaje) şi la mucoase şi tegument ca şi cum ar fi infectate cu agenţi patogeni.
Toate manevrele de îngrijiri ale pacienţilor trebuie efectuate ca şi cum toţi pacienţii ar fi potenţial infectaţi cu HIV, HBV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină.
Scopul aplicării precauţiunilor universale (PU)
Scopul aplicării precauţiunilor universale este prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină la locul de muncă al personalului.
Reguli de bază în aplicarea precauţiunilor universale
Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi
Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV
Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la risc:
sânge;
lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalorahidian;
spermă, secreţii vaginale;ţesuturi;
orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.
Implementarea precauţiunilor universale
Se referă la:
Utilizarea echipamentului de protecţie adecvat, complet, corectspălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor.
Spălarea mâinilor şi a altor părţi ale tegumentelor.
Prevenirea accidentelor şi a altor tipuri de expunere profesională.
Personal infectat cu HIV.
Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personalul medical în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.
Recomandări privind utilizarea echipamentelor de protecţie
COMPONENTE
|
RECOMANDĂRI
|
Halate
obişnuite
|
-
în timpul tuturor activităţilor din unităţile
|
medicale
|
|
Şorţuri,
bluze impermeabile, ochelari de
|
-
completează portul halatelor atunci când se
|
protecţie
|
anticipează
producerea de stropi, picături,
|
jeturi
cu produse biologice potenţial
|
|
contaminate,
în secţii cu profil chirurgical,
|
|
servicii
de urgenţă, laboratoare
|
|
Mănuşi
de unică folosinţă
|
-
intervenţii care implică contactul cu regiuni
|
1.4 Spălarea mâinilor
ScopSpălarea mâinilor asigură igiena, protecţia şi securitatea persoanei şi a mediului său, prevenind transmiterea germenilor purtaţi pe mâini, responsabili de o mare parte dintre infecţiile nosocomiale. Este o sarcină autonomă, asistentul medical este responsabil direct pentru asigurarea ei.
Tipuri de spălare a mâinilor
Lavajul simplu elimină flora tranzitorie formată din enterobacterii, virusuri, levuri, ciuperci mai mult sau mai puţin patogene şi care nu se multiplică. Ea se elimină în totalitate după o spălare meticuloasă şi contactul cu un antiseptic.
Lavajul igienic sau antiseptic elimină în totalitate flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală sau rezidentă, adică germenii oportunişti care se găsesc în mod natural pe piele (stafilococul auriu de exemplu) care se multiplică anormal, în absenţa măsurilor de igienă şi duc la scăderea rezistenţei organismului.
Fricţiunea igienică cu un produs hidro-alcoolic elimină flora tranzitorie şi diminuează flora comensuală.
Lavajul chirurgical se practică în sălile de operaţii, sălile de naştere, sălile de pansamente serviciile de urgenţă.
Indicaţiile spălării mâinilor
Lavajul simplu:
la intrarea şi la ieşirea din serviciu;
înainte şi după înlăturarea mănuşilor sau a oricărui tip de echipament de protecţie;
după orice gest contaminant;
după acordarea îngrijirilor igienice de confort sau hoteliere;
cu ocazia îngrijirilor neinvazive (injecţii, recoltare de sânge, punerea unei sonde gastrice, realizarea pansamentului, sondajului urinar, etc.);
înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor per os;
după folosirea toaletei.
Lavajul antiseptic
după îngrijirea unui pacient imunodepresiv sau purtător al unei infecţii;
cu ocazia realizării unei proceduri invazive;
cu ocazia aplicării măsurilor de izolare septică sau aseptică;
după două secvenţe de îngrijire cu risc de contaminare la acelaşi pacient sau între doi pacienţi.
Fricţiunea igienică
Soluţia hidroalcoolică, sau gelul, sunt utilizate pentru a substitui lavajul antiseptic în cazul mâinilor curate din punct de vedere macroscopic.
Fricţiunea cu soluţie hidroalcoolică sau cu gel se aplică pe mâinile care nu prezintă urme vizibile de murdărie sau pulberi. În caz contrar se recurge la spălarea cu apă şi săpun.
Lavajul chirurgical
cu ocazia unor proceduri cu risc înalt de infecţii (cateterismul central, puncţia lombară, drenajul pleural, etc.);
pentru intervenţiile chirurgicale la blocul operator sau în serviciul de radiologie intervenţională;
în alte servicii de investigare;
pentru asistarea naşterilor.
Pregătirea materialelor
Lavaj simplu
chiuvetă / lavabou;
săpun lichid cu distribuitor;
prosoape de unică folosinţă în distribuitor;
sac pentru deşeuri.
Lavaj antiseptic
chiuvetă / lavabou;
săpun lichid antiseptic sau soluţie spumoasă antiseptică cu distribuitor;
prosoape de unică folosinţă în distribuito;
sac pentru deşeuri.
Fricţiunea igienică
soluţie sau gel în distribuitor sau în ambalajul de prezentare.
Lavajul chirurgical
chiuvetă cu robinete cu senzori;
apă controlată bacteriologic;
soluţie spumantă antiseptică cu spectru larg (clorhexidină de exemplu);
periuţă sterilă de unică folosinţă impregnată cu soluţie antiseptică spumantă;
soluţie sau gel hidroalcoolic în distribuitor;
şerveţele sterile;
saci pentru deşeuri;
pubele cu senzori (neacţionate manual).
Realizarea procedurii
Realizarea procedurii Lavajul simplu
se descoperă mâinile şi antebraţele;
se îndepărtează bijuteriile, ceasurile, se taie scurt unghiile;
se udă mâinile şi articulaţiile mâinilor;
se aplică o doză de săpun;
se spală fiecare mână prin fricţionare;
se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor, la police şi la manşetele mâinilor; pentru fiecare din aceste regiuni se execută câte 5 mişcări;
se spală din abundenţă fără să lăsăm să curgă săpun pe o zonă deja clătită;
se usucă prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă fără a reveni asupra unei zone deja uscată;
se închide robinetul (dacă nu este automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;
se aruncă şerveţelele la pubelă fără să atingem pubela cu mâna.
Observaţii
Nu se şterge chiuveta după spălarea mâinilor, manevra va murdări din nou mâinile.
Se spală mâinile înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.
Realizarea procedurii Lavajul igienic sau aseptic
se udă bine mâinile şi articulaţiile;
se aplică o doză de săpun antiseptic;
se spală fiecare mână masând;
se insistă în spaţiile interdigitale, în jurul unghiilor, la extremitatea degetelor de la fiecare mână care se freacă, pe rând în podul palmei opuse executând 5 mişcări;
- se spală pe rând, respectând „regula 5” (cinci mişcări circulare) policele şi apoi articulaţiile mâinilor;
se clăteşte din abundenţă dinspre vârful degetelor spre articulaţiile mâinilor;
se perie unghiile;
se menţin palmele orientate în sus pentru a evita orice contaminare;
se usucă cu grijă, prin tamponare cu şerveţele de unică folosinţă;
se închide robinetul (dacă nu e automatic) cu ultimul şerveţel de mâini utilizat;
se aruncă şerveţelele în pubela cu pedală fără să atingem pubela cu mâna.
Observaţii
Timpul de spălare: 2-3 minute, fără periere.
Lavajul antiseptic trebuie efectuat corect înainte de realizarea îngrijirii, utilizând sursa de apă cea mai apropiată (unghiile trebuie tăiate scurt, iar pe degete să nu existe inele)
Se execută spălarea antiseptică a mâinilor înainte de a îmbrăca mănuşile de unică folosinţă.
Realizarea procedurii Spălarea igienică a mâinilor prin fricţiune
se pun aproximativ 2 ml de soluţie în scobitura mâinii uscate şi se efectuează fricţiunea timp de 30 secunde frecând palmele până la degete apoi insistând în spaţiile interdigitale interne şi externe;
se freacă fiecare police în interiorul mâinii închise, apoi extremităţile degetelor împreunate de la fiecare mână în podul palmei opuse.
Realizarea procedurii Lavajul chirurgical
Necesită purtarea unei măşti, calote şi utilizarea de şerveţele sterile pentru uscarea mâinilor.
Se pun în prealabil masca şi calota.
Se prepară/pregăteşte peria impregnată cu soluţia spumantă antiseptică.
Se efectuează în 3 timpi:
Timpul 1: prespălarea
se udă mâinile, articulaţiile, antebraţele până la coate;
se aplică o doză de săpun antiseptic şi se face spumă din abundenţă prin masajul efectuat de la extremitatea degetelor până la coate timp de 1 minut;
se menţin mâinile deasupra coatelor în timpul acestei operaţii;
se clătesc din abundenţă mâinile, articulaţiile, antebraţele;
Timpul 2
se perie unghiile tăiate scurt cu peria sterilă impregnată cu soluţie spumantă antiseptică timp de 1 minut;
se clătesc din abundenţă mâinile, încheieturile, antebraţele;
Timpul 3
se ia încă o doză de săpun antiseptic şi se masează timp de 1 minut mâinile, încheieturile, antebraţele, apoi se clătesc;
se usucă, prin tamponare cu şerveţele sterile fiecare membru, începând de la degete spre coate şi menţinând mâinile ridicate.
Observaţii
După 2 ore este necesară refacerea igienei mâinilor.
Lavajul chirurgical poate fi completat cu fricţiuni chirurgicale cu soluţii hidroalcoolice sau iodate.
Complicaţii şi riscuri
Dermatite determinate de utilizarea produselor antiseptice: săpun lichid blând (doux), săpun lichid antiseptic, soluţie spumantă antiseptică; în acest caz, este recomandat să se
reducă sau să se întrerupă utilizarea produsului respectiv şi să se aplice o cremă hidratantă după fiecare spălare a mâinilor.
Formarea unei pelicule uleioase, lipicioase prin utilizarea repetată a soluţiilor/gelurilor hidroalcoolice; se recomandă spălarea cu apă din abundenţă a mâinilor.
Uscarea şi iritarea pielii prin îndepărtarea grăsimii naturale a tegumentului; se recomandă clătirea cu apă din abundenţă şi aplicarea, după uscare, a unei creme emoliente de mâini care să nu deterioreze mănuşile de cauciuc în cazul în care acestea trebuie purtate.
1.5 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană
Indicaţii
Afecţiunile care necesită astfel de precauţii sunt:
varicela;
zona zooster diseminat;
zona zooster localizat la pacienţii imunodepresivi;
rubeolă;
tuberculoză;
pacienţi traheostomizaţi.
Linii directoare
Aceste precauţii, alături de precauţiile standard, previn răspândirea agenţilor patogeni ce se transmit pe calea aerului, prin stănut, tuse, vorbit, respiraţie.
Aceste precauţii necesită, efectiv, o cameră cu presiune negativă, cu uşă închisă, pentru a menţine o presiune adecvată a aerului între camera de izolare şi hol.
Presiunea negativă a aerului din camera de izolare, trebuie monitorizată iar aerul trebuie dirijat în exteriorul clădirii sau filtrat înainte de reciclare.
Protecţia respiratorie trebuie utilizată de către toate persoanele care intră în cameră (sunt ideale saparatele care folosesc filtru de aer).
Pacientul va purta în afara camerei (atunci când va trebui s-o părăsească pentru efectuarea unor proceduri) mască chirurgicală aşezată peste gură şi nas.
Pregătirea materialelor
Se vor pregăti toate materialele necesare respectării precauţiilor de prevenire a infecţiilor transmise pe cale aeriană pe un cărucior, în anticameră.
Aceste materiale sunt:
cartelă pentru uşa camerei de izolare;
măşti chirurgicale;
halate, mănuşi de unică folosinţă;
materiale pentru igiena mâinilor.
Efectuarea procedurii
se plasează pacientul/pacienţii (maxim 2 pacienţi) într-o cameră cu presiune negativă, cu uşa închisă prevăzută cu anticameră sau hol;
se vor explica precauţiile de izolare pacientului şi a familiei acestuia;
se vor menţine închise tot timpul atât uşa camerei cât şi uşa antecamerei pentru a menţine presiunea negativă a aerului şi pentru a nu răspândi agenţii patogeni din aer;
se vor afişa pe uşa camerei precauţiile specifice prevenirii transmiterii infecţiilor pe cale aeriană pentru a fi citite de orice persoană care intră în camera de izolare;
se instruieşte pacientul să-şi acopere nasul şi gura cu şerveţel de hârtie atunci când tuşeşte sau strănută;
se plasează un recipient (sac) pe una din lateralele patului pentru ca pacientul să colecteze materialele folosite (şerveţele, comprese);
se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;
dacă trebuie să părăsească camera pentru diverse proceduri, pacientul va purta o mască chirurgicală iar serviciul de investigaţii/tratament va fi anunţat despre precauţiile de izolare stabilite pentru ca acestea să fie menţinute şi acolo şi pentru ca pacientul să fie adus în camera de izolare cât mai repede posibil.
1.6 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin picăturile Flugge
Indicaţii
Bolile care necesită astfel de precauţii sunt:
Pneumonia cu hemophilus influenzae de tip b;
Difteria;
Faringita streptococică;
Pneumoniile bacteriene;
Scarlatina la copiii mici;
Parotidita epidemică;
Infecţia cu adenovirusuri la copii.
Linii directoare
precauţiile, în aceste cazuri, nu necesită în mod obligatoriu camere de izolare cu presiune negativă şi cu sistem de închidere automată a uşii;
respectarea acestor precauţii previne răspândirea infecţiilor ce se transmit prin picăturile lui Flugge (stropi de salivă răspândiţi în aer prin tuse, strănut, vorbit); aceste picături, încărcate cu germeni patogeni, cad pe podea şi se usucă, transformându-se în praful bacterian care este apoi inhalat;
materialele necesare aplicării acestor precauţii vor fi păstrate pe un cărucior în afara camerei de izolare.
Efectuarea procedurii
pacientul va fi plasat într-o cameră prevăzută cu toaletă complet utilată;
pacientul poate împărţi camera cu un alt bolnav care are aceeaşi afecţiune;
se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;
se vor afişa precauţiile de izolare pe uşa camerei pentru a informa, în prealabil, pe oricine intră în cameră;
se vor spăla mâinile înainte şi după ieşirea din camera de izolare cât şi pe parcursul intervenţiilor asupra pacientului;
se va fixa masca pe faţă, prinzând-o numai de şireturi în timpul manipulării;
se instruieşte pacientul să utilizeze şerveţele de hârtie, comprese pentru a-şi acoperi gura şi nasul atunci când tuşeşte, strănută şi să le colecteze în recipientul de la pat;
vizitatorii vor fi instruiţi să poarte halate şi măşti pe care le vor procura din automatul cu echipamente de protecţie şi să păstreze distanţa de cel puţin un metru faţă de pacient;
dacă pacientul trebuie să părăsească camera pentru investigaţii, va purta o mască facială bine fixată pe gură şi nas iar serviciul respectiv va fi înştiinţat despre precauţiunile de izolare stabilite.
1.7 Precauţii de prevenire a infecţiilor transmise prin contact direct cu secreţiile sau obiectele contaminate
Pregătirea materialelor
Se vor pregăti materialele necesare aplicării precauţiilor de contact pe un cărucior în afara
camerei de izolare.
Aceste materiale sunt:
halate, măşti chirurgicale;
mănuşi de unică folosinţă;
afişaj pentru camera de izolare;
etichete;
saci sau pungi de plastic.
Efectuarea procedurii
se vor explica pacientului/familiei procedurile de izolare;
se vor afişa pe uşă aceste precauţii pentru informare;
se vor spăla mâinile înainte şi după ieşirea din cameră, şi după îndepărtarea mănuşilor;
probele biologice recoltate vor fi plasate în cutii impermeabile, etichetate corect şi se vor trimite imediat la laborator;
se vor ataşa pe partea externă a cutiilor instrucţiuni de manevrare prudentă;
vizitatorii vor fi instruiţi să poarte mănuşi şi halate pe tot parcursul vizitei şi să-şi spele mâinile după îndepărtarea echipamentului de protecţie;
toate obiectele care au venit în contact cu pacientul vor fi plasate într-o singură pungă impermeabilă şi se vor lua măsurile necesare pentru îndepărtarea sau pentru dezinfectarea şi sterilizarea lor;
se vor utiliza materiale separate pentru fiecare pacient în parte (termometre, tensiometre, stetoscoape) pentru a reduce riscul transmiterii infecţiei încrucişate;
se limitează mobilizarea pacientului în afara camerei;
în cazul deplasării pacientului la diferite servicii de investigaţii şi tratament, se vor acoperi steril rănile dacă există, iar serviciile respective vor fi informate despre precauţiile de prevenire stabilite;
se vor schimba mănuşile după fiecare procedură efectuată pacientului şi se vor spăla mâinile după îndepărtarea fiecărui rând de mănuşi.
1.8 Precauţii de prevenire a infecţiilor la pacienţi cu neutropenie
Indicaţii
Aceste precauţii sunt indicate pentru protecţia pacienţilor cu:
Sindromul imunodeficienţei dobândite;
arsuri întinse;
dermatite;
boli infecţioase cu erupţie veziculară;
leucemii, limfoame;
boala Hodgkin;
tratamente imunosupresoare.
Linii directoare
Aplicarea acestor precauţii variază de la un spital la altul, fiind influenţate şi de gradul de rezistenţă a organismului pacientului;
Aceste precauţii particularizate în funcţie de patologia pacientului sunt:
plasarea pacientului singur într-o cameră de izolare cu presiune pozitivă pentru a forţa particulele aflate în suspensie să se depună sau să fie scoase afară din cameră;
limitarea traficului în camera de izolare;
purtarea halatelor de protecţie, măştilor şi mănuşilor de către personalul de îngrijire şi de către toţi vizitatorii;
utilizarea de lenjerie sterilă şi de echipament complet de protecţie în cazul îngrijirii pacientului care a suferit un transplant de organ;
spălarea mâinilor în mai multe etape pentru decontaminare;
triarea epidemiologică prin controale riguroase (exudat rinofaringian, examen coproparazitologic, radiografie pulmonară) a persoanelor care îngrijesc pacientul, pentru a fi identificaţi purtătorii sănătoşi;
evitarea procedurile invazive la pacienţii cu neutropenie întrucât acestea prezintă un risc crescut pentru pacientul cu imunitate scăzută;
personalul de curăţenie va fi instruit să-şi pună halate, măşti şi mănuşi înainte să intre în camera de izolare.
Pregătirea materialelor
Materialele necesare vor fi păstrate în anticameră pe un cărucior special.
Aceste materiale sunt:
halate protectoare;
mănuşi de unică folosinţă;
măşti faciale;
acoperitori pentru încălţăminte;
bonete.
Efectuarea procedurii
se plasează pacientul singur într-o cameră;
se explică pacientului/familiei precauţiunile de izolare pentru a-i diminua anxietatea şi a-i stimula cooperarea cu echipa de îngrijire;
se vor afişa instrucţiunile pe uşa camerei;
se vor spăla mâinile cu un agent antiseptic înainte şi după îndepărtarea mănuşilor precum şi pe parcursul acordării îngrijirilor;
se vor purta halatele de protecţie şi mănuşile conform precauţiunilor standard;
vor fi interzise vizitele persoanelor cunoscute ca fiind bolnave sau infectate;
deoarece pacientul nu are o boală contagioasă, materialele sau obiectele care părăsesc camera de izolare nu necesită precauţiuni speciale în afara celor standard.
1.9 Utilizarea echipamentului de izolare
Scop
prevenirea transmiterii infecţiilor de la persoana infectată la alţi pacienţi sau de la membrii personalului de îngrijire la pacienţi;
reducerea riscului infectării pacienţilor cu imunitate scăzută.
Pregătirea materialelor
se alege echipamentul izolator în funcţie de scop;
toate componentele echipamentului de protecţie (halat lung cu mâneci lungi, cu şireturi sau fermoar, mănuşi, măşti, ochelari de protecţie, bonete) se selectează de pe căruciorul cu materiale în funcţie de procedura care urmează;
se pregăteşte zona de lucru cu etichete, benzi izolatoare, saci de lucru special marcaţi, saci de plastic pentru depozitarea materialelor folosite.
Efectuarea procedurii de îmbrăcare
se spală mâinile cu un agent de curăţare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor în interiorul mănuşilor;
se îmbracă halatul şi se înfăşoară de jurul împrejurul corpului peste uniforma obişnuită pe care trebuie să o acopere complet;
se leagă bine şireturile sau se trage fermoarul şi apoi se leagă bridele halatului în jurul gâtului;
se aşează masca confortabil peste nas şi gură şi se leagă şireturile măştii în regiunea occipitală, suficient de sus ca să nu alunece;
dacă sunt necesari ochelari de protecţie, masca se va aşeza sub marginea de jos a ochelarilor;
mănuşile se vor pune astfel încât să acopere marginile mânecilor halatului de protecţie.
Îndepărtarea echipamentului de protecţie
se ţine seama de faptul că părţile externe ale echipamentului de protecţie sunt contaminate;
cu mâna dominantă înmănuşată se îndepărtează mănuşa de pe mâna nedominantă rulând în exterior manşeta acesteia;
se îndepărtează şi mănuşa de pe mâna dominantă introducând unul sau două degete prin interiorul mănuşii şi îndepărtând-o cu partea internă în afară;
în timpul îndepărtării mănuşilor nu se va ating pielea cu partea externă a acestora;
se aruncă mănuşile în sacul special pentru echipamente contaminate;
se dezleagă masca ţinând-o numai de şireturi şi se depozitează, de asemenea, în sacul pentru echipamente contaminate;
dacă pacientul are o boală ce se răspândeşte pe calea aerului, masca se va îndepărta ultima;
se dezleagă halatul din jurul gâtului;
se prinde halatul de partea externă dintre umeri şi se trage de pe mâneci întorcându-l pe dos pe măsură ce este scos de pe corp, pentru a evita contaminarea;
se ţine halatul protector cât mai departe de uniformă, se împătureşte pe dos şi se depozitează în recipientul pentru echipamente contaminate;
se spală mâinile şi antebraţele cu săpun şi agent antiseptic înainte de a ieşi din cameră (dacă chiuveta se află în camera pacientului);
19
se închide robinetul (dacă nu este automatic) folosind un prosop de hârtie ce se aruncă în sacul pentru deşeuri;
se acţionează clanţa uşii, pentru a o deschide, folosind un alt prosop de hârtie curat;
se va închide uşa camerei, pe dinafară, cu mâna neprotejată;
dacă chiuveta este în antecameră, se vor spăla mâinile şi antebraţele cu săpun şi agent antiseptic după părăsirea camerei de izolare;
după fiecare procedură, căruciorul de lucru va fi curăţat, dezinfectat şi dotat cu materialele necesare unei alte proceduri;
camera de izolare va fi complet curăţată şi dezinfectată după externarea pacientului: